Viața e o cutie cu panglici colorate

Asta va fi, clar o pastilă. O pastilă scurtă de culoare și textură, pentru că mi-a intrat de tot, timpul la apă.  Cred că am potrivit temperatura prea fierbinte și n-am ținut seama de particularitățile sale, exact ca și la lână 🙂

Apoi, din întâmplare citesc ieri, despre legea efortului inversat, sau ”legea pe dos”. (Allan Watts- Înțelepciunea nesiguranței)  Nici măcar nu știam că există așa ceva, dar am intuit mereu că, dincolo de orice formă de strădanie, argumentare sau justificare aparentă se ascunde reversul neconvingător al acestora.

În această perspectivă așezate lucrurile, cu cât mi-am dorit să am mai mult timp pentru blog și alte lucruri care îmi fac plăcere, cu atât efortul meu a luat o turnură inversă. Poate pare caraghios, dar odată cu ”let go-ul” pe care mi l-am impus față de stresul cauzat de lipsa de timp, a apărut timpul.

Taman când mă văietam mai tare, că nu am vreme pentru nimic din ce-mi doresc, cu adevărat, mi-a venit ideea absolut nocivă, poate, după unii, de a-mi face ordine între panglici, bucățele prețioase,resturi, dantele și tot felul de flecuștețe cu iz vestimentar. Nu doar că am stat la descâlcit și ordonat vreme de două seri, dar mi-a venit ideea să mi le așez în cutii, după gama de culoare cerută de fiecare categorie. Adică, m-am jucat, cu alte cuvinte. Și mi-a plăcut teribil.

Una dintre primele mele postări, de pe Diva din 2009, cred, vorbea despre farmecul cutiilor care ascund comori colorate și secrete. E un leitmotiv textilist personal, rămas de pe vremea copilăriei, când la străbunica și sora bunicii mele, acasă, găseam dosite, în cutii metalice din acelea de biscuiți,  flecuștețe texturate și sclipitoare, care mă bucurau peste măsură. De atunci am păstrat și dragul pentru cutii de toate formele și culorile, ca posibile depozitare ale unor lucruri prețioase. Apoi am mai simțit nevoia absolut copilărească să fac poze tuturor acestor comori, ca un fel de demonstrație a jocului, iar rezultatul este aici.

În strădania mea de -a spune mereu lucruri cu semnificație, foarte serioase și foarte asumate, pe blog, pierd de multe ori esența jocului. Poate și în real life. Nu zic nu. Pe lângă cutiile cu panglici și diverse chestiuțe am pozat cutiuța mea cu monede găsite.

De anul trecut de când am învățat să mă uit cu atenție la ce mă înconjoară, găsesc mereu pe stradă monede, care și-au dublat cantitatea în același interval de timp. Monedele găsite nu au valoarea banilor cu care ne cumpărăm chestii mărețe de prin mall-uri. Au valoare de semn, de răspunsuri la întrebări, de aceea, toate aceste monede găsite vor fi fructificate în piese vestimentare, cum a fost cazul în decembrie, anul trecut.

Foto by Nicu Cherciu

Vă las cu bine și la joacă! De fapt, nu!…nu faceți eforturi către nimic! Let go e politica cea mai bună de regăsire a fascinației din orice ne înconjoară.