Cine n-a avut păpușă când a fost mititică? Păpușa întrupează idealul feminin al oricărei fetițe în devenire, și când spun asta nu mă refer la păpușile Barbie, care nu făceau obiectul dorinței generațiilor anterioare de fetițe, ci la clasica păpușă cu rochie prețioasă și înfoiată, cârlionțată, cu obrăjorii roz, ochi mari și guriță bosumflată. Păpușa gen ”Arădeanca” din vremea copilăriei mele.

De la păpușa de joacă din vremea copilăriei la fetișizarea ulterioară a păpușii nu este decât un pas și o graniță foarte fină pe care o trec, atât femeile dar și bărbații, după cum ne-o demonstrează tabloidele și mass media actuală. Eu nici nu mă mir că păpușa ajunge să se răzbune ca în filmul creepy, Chucky, sau ca în genialul editorial foto al lui Tim Walker pentru Vogue Italia din ianuarie 2012.

msg-134195823015

Like a Doll Tim Walker pentru Vogue Italia

msg-134195821961

Like a Doll Tim Walker pentru Vogue Italia

msg-134195823225

Like a Doll Tim Walker pentru Vogue Italia

De fapt acesta este și motivul real al postării mele. Câteva imagini selecționate din editorialul amintit, abil construite care dau sensuri multiple și interpretări asemenea, având ca pretext niște nevinovate propuneri fashionistice. Când analizez o imagine de fashion îmi place să citesc dincolo de hainele obișnuite, semnificații și idei de natură să provoace, să incite, și în ultimul rând să cauți, dacă există, prețul hainei, deși scopul este tocmai acela al promovării inteligente a unor produse de fashion.

Tocmai acesta este și mirajul modei, care continuă să fascineze perpetuând iluzia unor anonime care pot fi orice fel de personaj își imaginează. Nu ne fascinează atât ”haina’‘ cât mirajul creat în jurul său. Puțină lume cumpără efectiv obiectul de dragul obiectului. Cumperi o imagine a ceea ce ai puteai fi tu.

După cum puteți vedea din fotografiile alăturate, hainele ajung perfect secundare în întreaga economie a imaginii, importantă  fiind povestea și jocul foarte asumat.

Păpușa e, așa, o chestie frumoasă pe care o pui, pe perne, la țară în camera care adăpostește zestrea și te uiți, la ea din când în când, fără să te joci prea mult cu ea că e prețioasă și ți se spune, deși ai primit-o, în dar să nu o strici că nu mai capeți alta. Sau, alternativa este cea în care ajunge să-ți subjuge complet identitatea prin drăgălășenia ei statică și sterilă, absolut nevinovată, dar insidios de periculoasă 🙂 La fel, se pot interpreta și cuvintele mele deopotrivă cu imaginile lui Walker.

Nu în ultimul rând am ales o secvență dintr-un fim pe care îl consider memorabil ”What Ever Happened to Baby Jane?” din 1962 în regia lui Walter Hill cu  o Bette Davis, păpușă întârziată și prizonieră încă a viselor din copilărie  și  o Joan Crawford, sora păpușii în dublu rol de țap ispășitor pentru visele  sale nerealizate, dar deopotrivă temnicer de nădejede. Filmul trebuie văzut.

113927065543627411tLIhtBJBc

Tim Walker Like a Doll Vogue Italia

msg-134195822555

Like a Doll Tim Walker Vogue Italia

msg-134195822367

Like a Doll Tim Walker Vogue Italia

31924be76f03f92513bc706ff2973bb7