Prezentul material se regăsește de mâine, 12 august și -n cadrul emisiunii Radio Cluj…la modă, la Radio Cluj România, pe frecvența 95.6 fm sau pe site-ul Radio Cluj
La sfârșitul lunii iulie- mai precis în perioada 23 iulie – 1 august a avut loc la Cluj prestigiosul festival de film Transilvania International Film Festival, pe scurt Tiff. după cum bine știe orice clujean get beget.
În cadrul acestui eveniment major, nu doar pentru comunitatea clujeană, după cum ne-o ilustrează și titulatura festivalului, au avut loc și alte întâmplări legate de costum și de modă, motiv cum nu se poate mai nimerit ca să le aducem în discuție.
Dar pentru că legătura dintre cinema și modă sau costum, nu este și nu a fost niciodată întâmplătoare, indiferent din care perspectivă am privi problema, ele influențându-se reciproc, vom face referire, mai întâi la un film de referință în istoria cinematografiei românești: De ce trag clopotele Mitică? în regia regretatului Lucian Pintilie.
sursa Wikipedia
Filmul a fost terminat la începutul anilor ‘80 dar, din nefericire, a fost cenzurat, încă înainte de apariția publică, ajungând pe ecrane abia în toamna anului 1990. La baza filmului stă textul caragialesc D’ale carnavalului combinat cu fragmente din schițele aceluiași autor.
Deși portretizează o lume decadentă, haotică, promiscuă, ce pare fără cap și coadă, filmul are o poezie desăvârșită a imaginii, ce se datorează în mare măsură scenografiei și costumelor semnate de Paul Bortnovski în colaborare cu Nicolae Șchiopu și respectiv Doina Levintza.
Tiff-ul de anul acesta ne-a prilejuit întâlnirea directă cu marea scenografă, designer de costum și creator de modă care este Doina Levintza.
În curtea Muzeului de Artă, în data de 30 iulie la ora 18.00 a avut loc lansarea albumului-jurnal al filmului De ce trag clopotele Mitică?, un catalog de artă ce spune povestea filmului din perspectiva creatorului de costume care este Doina Levintza.
Albumul este fabulos nu doar pentru imaginile conținute, ci mai ales pentru calitatea de document ce păstrează intactă toată munca și efortul din spatele peliculei, adesea invizibile și mai ales incredibile pentru ochii profanului.
O multitudine de poze cu diferite machiaje și styling-uri , încercări, pentru personajele principale, căutarea, tatonarea, întru surprinderea vizuală cea mai potrivită cu viziunea regizorală a caracterelor, apoi la începutul albumului toată munca de documentare, unde se pot vedea fotografii vechi cu persoane reale îmbrăcate pentru bâlciurile de la țară- motive de inspirație pentru costumele ulterioare- suntem conduși ca într-un fel de călătorie de un fir roșu care semnalează punctul de pornire dar și finalul concretizat într-un costum, accesoriu, sau coafură specifică.
Proiectul și inițiativa ambițioasă a Doinei Levintza, se înscriu în strădania sa continuă de a prezerva memoria teatrului și filmului românesc la care ea a fost părtașă.
Nu doar martoră ci participant direct, implicat, neobosit și extrem de activ, Doina Levintza lasă prin acest album, jurnal, catalog, obiect de artă, mărturia prețioasă a creativității absolute, nu doar a sa- pentru că orice spectacol presupune legătura indisolubilă dintre echipă și regizor – e mărturia subtilă a detaliilor asupra întregului, și reflexia întregului în fragmentele detaliilor, expresie mundană a unui Univers adesea neînțeles- dificil de pus în cuvinte.
Poate doar imaginile să ne mai ofere salvarea binevenită și repausul de a medita că nimic din ceea ce pare simplu, nu este în fapt real așa.
Înainte de a intra cumva, în posesia acestui album vă invit să vedeți filmul, absolut captivant al lui Lucian Pintilie. Este, așa cum spunem noi, adesea, în modă, aparent superficial, un must-have al cinematografiei românești.
Pozele cu imagini din film provin prin fotocopiere din albumul Jurnal al unui film de Doina Levintza, proprietate personală.
Leave a Reply