Am revenit cu forțe proaspete după o vacanță foarte plină și foarte frumoasă. Motivele personale de adăstare, de anul acesta,  s-au risipit odată cu intrarea fiicei mele la facultate, deci, timpul de resuscitare a blogului a sosit și odată cu el, proiectele de toamnă.
Am ales, pentru astăzi ceva mai ușurel și nu foarte sofisticat potrivit  lunii august, cea, încă, a concediilor. Aparența dată de vestimentație, moda, adicătelea are această conotație ușurică pentru cei care nu-i cunosc dedesubturile, deloc ușurele.

Nu poți face mereu din modă filosofii foarte profunde, dar nici nu poți să-i negi implicațiile în social, economic și psihologic.
Eu, astăzi, v-am adus doar culori și impresii de pe unde am călătorit. Detalii atipice culese, poate folositoare în următoare experimente, cine poate știi?
Înainte de această postare, a fost cea cu Chanel, unde nu am specificat nimic despre vacanță dar într-un mod ciudat, lucrurile s-au legat prin vizitarea unor locuri pe care le-am pomenit și acolo. Îmi plac coincidențele.
A fost interesant să ne plimbăm pe coasta Franței, să intrăm în Italia, puțintel, la Ventimiglia care este punct de frontieră și să reintrăm din nou, în Franța, apoi către Menton, Monaco și Cannes.  Mie mi-a plăcut teribil că din Franța în Italia treci frontiera printr-un tunel, în care ești anunțat pe tot parcursul tunelului  despre distanțele care se modifică, fie spre Italia, fie spre Franța, depinde de sensul de mers. Ai, așa, o impresie stranie a unei convenții absolut gratuite plus o senzație de libertate, absolut paradoxală într-un tunel întunecat prin munte. Pentru că, e așa, un sinonim frumos cu granițele din mințile noastre.
Cum v-am obișnuit, de anul trecut, voi comenta imaginile pe măsură ce le postez, în ordinea cronologică a desfășurării excursiei.
Prima zi, înainte de plecare am fost în Yvoire. Păi se putea să nu? E un mic orășel medieval care m-a cucerit de anul trecut. Acolo am studiat cu uimire puse la odihnă năvoadele pescarilor cu o lucrătură inimaginabil de fină, complicată și subțire ca pânza de paianjen. Nu, n-am mai văzut până acum. Da, din nefericire sunt un copil de oraș, care se uimește și la vârsta asta de lucruri pe care alții le consideră normale. 🙂

Apoi, mi-au plăcut detalii de materialități asociate ca acea a fierului forjat alăturat lemnului și dantelei, dintr-o fereastră frumoasă a unei case din Yvoire- spuneam și anul trecut, cum întâlnirea cu materiale naturale, necontrafăcute sau artificiale este o surpriză plăcută pentru mine, întodeauna.

Un eveniment cu totul aparte l-a constituit târgul de vineri din Ventimiglia, unde, eu, personal, m-am așteptat să găsesc chestii care se potrivesc cu ideea de târg, chilipiruri și obiecte vintage și unde am dat peste inconfundabila manieră plină de culoare și de viață aplicată tuturor tipurilor de produse specifice modei italienești.  Un noian imens de poșete, bijuterii, pălării de soare, haine…ce mai, un bazar în toată legea.
M-am distrat copios de reclamele scrise cu markere ce făceau reclamă la Gucci, Prada și alte cele; nu degeaba suntem noi frați cu ei. Dar  nu cumva, să credeți că dacă intrați acolo veți fi neapărat înșelați. Unele produse sunt executate impecabil, din materiale foarte bune și asta se vede și la costuri. Ca într-un bazar care se respectă lucrurile sunt amestecate.

Sigur, că dacă aș fi stat să mă gândesc cât se produce și câtă nevoie există în fapt real, de toate acele obiecte mi-aș fi stricat dispoziția.

O cu totul altă culoare locală o deține Monte-Carlo, cum este de bănuit. Totul este mult mai stylish și aici roata banilor se învârte mai repede și cu temei ceea ce este foarte sesizabil. Căscând gura la peisaj și la modul cum au știut să folosească optim și fascinant relieful greu de domolit al muntelui lângă mare, n-am prea fost curioasă de modă. Nu-i ceva neobișnuit să vezi aceleași și aceleași mari branduri cu vitrine impunătoare, dar totuși la Chanel nu m-am putut abține să nu iau o impresie. Era solară, era veselă.

Drept să zic și eu eram destul de asortată nivelului de pretenții vestimentare locale dar din cauza căldurii, rochia mea a avut de suferit. La un moment dat n-a mai contat decât să avem apă la noi și nimic altceva. Nu vă imaginați că cei pentru care moda se plătește cu bani adevărați fac turism și sunt vizibili, no way.

Tot acolo, pe o străduță în pantă, într-o clădire impunătoare am găsit următoarea reclamă și m-a amuzat:

Fac poze,ca o veritabilă fană a tuturor meseriilor pe cale să dispară, la tot ce mai arată o mică urmă a prezenței acestora, cum e și imaginea de mai jos, luată de data aceasta din Thonon-les-Bains:

La intoarcerea spre casă, adică spre Haute-Savoie, drumul trece prin Cuneo. E un oraș frumos și foarte echilibrat din punct de vedere arhitectonic unde, amprenta renascentistă amestecată și cu niște arcade gotice care adăpostesc magazine peste magazine îi conferă o notă specială. Era duminică, liniște, ploaie măruntă și puțini plimbăreți. Mi-a plăcut magazinul de pălării cu reclamă mare la Borsalino.

Am mers apoi la muzeul pitit frumos pe malul Lacului Leman, pe domeniul Chataigniere-Rovoree, unde am văzut anul trecut expoziția Defile Alpin. Anul acesta am dat peste o expoziție la fel de interesantă ca și tematică: Pourpoint, mantel et chaperon…Se vetir a la cour de Savoie 1300-1450

Expoziția a fost întemeiată, în principal,  pe descoperirea în 1985, a unor picturi murale foarte vechi, în podul castelului Rive din Cruet, care dau seama despre modul de înveșmântare al curtenilor în perioada respectivă.

Vorbind despre o perioadă foarte îndepărtată, în timp nu s-a pus problema existenței unor exponate păstrate integral și nici foarte numeroase. S-a încercat reconstituirea epocii atât prin imagini ale frescelor, reconstituiri ale veșmintelor feminine și masculine, uluitor de minimaliste ca și aparență dar foarte lucrate pe dedesubt și cu multe straturi.
Chaperonul este un articol foarte aparte, multifuncțional și multe imagini desenate înfățisau diversele  moduri în care putea fi purtat. O notă specială este dată de simbolistica culorilor și a marcajelor specifice fiecărei meserii sau grad nobiliar prin care era citită aparența conform unor coduri foarte precise.

Ce-mi place, cu deosebire la francezi, este această includere permanentă a  HAINEI, a COSTUMULUI  în ceea ce reprezintă arta, fără nici un fel de rezervă.
Palatul Lumiere din Evian-les-Bains, găzduia o expoziției a pictorului Jean-Emile Blanche, printre altele, autorul celebrului portret al lui Proust, pe vremea când acesta nu era atât de cunoscut., expoziție care s-a constituit ca o surpriză plăcută. Că tot povesteam de costum, aici, portretistul care a fost Blanche, pune un accent special pe redarea vestimentației, deloc de neglijat în redarea caracterelor sale.

Și apoi impresii de prin oraș; cu tentă fashion:

Iar în timpii morți, sau liberi, după cum preferați, fashion magazines la greu: