Materialul de mai jos a fost creat pentru EBS Radio și a fost difuzat în cadrul emisiunii Refresh cu Ioana Botezan, sâmbăta trecută 24 noiembrie. Am ales să postez și pe blog pentru că dă seama despre niște impresii personale lejere despre diferențele de stil dintre două țări diametral opuse ca nivel de trai și mentalitate, so be it!
Imaginile postate sunt culese din alte surse, deoarece nu mi-a dat prin cap să fac poze pe acolo, de altfel nici nu cred că am talent! Sunt doar pentru înțelegerea atmosferei.
Salutare tuturor!
Proaspăt revenită pe meleagurile natale am simțit nevoia să fac o comparație între stilurile vestimentare urbane ale femeilor românce și ale elvețiencelor, de pildă.
Umblatul la propriu pe-acolo, în city, dă seama despre o viziune care are foarte puțină legătură cu ce se poartă la noi.
Gen, că tot e fancy expresia- te simți umilită dacă porți eterna uniformă a jeansului. Eu așa am vizitat Geneva și asta îmi aduce aminte de vorba unei prietene aclimatizată la New York, când ne pregăteam să ieșim ca fetele în oraș?
-Tu așa vrei să vii pe Fifth Avenue? Eram în blugi cu o flanelă albă oversized, era frig pentru luna mai și nu aveam nici cel mai mic chef de cochetării.
-Dacă aici nu te îmbraci gigea, nu știu unde în altă parte ai putea face chestia asta?! M-am schimbat în secunda doi, cu tocuri cu tot și duse am fost.
Revenind la Geneva.
Ploua mărunt și neprietenos, amestecat din când în când cu un soare cu dinți, de toamnă, dar am văzut niște femei superb înveșmântate.
Pantalon negru cigarette cu vedere la gleznă, o botină din piele neagră fină, de calitate-asta se vede de la o poștă- cu o cataramă imensă argintie, un pardesiu zvârlit așa și descheiat strategic ca să se vadă și ce-i pe dedesubt, fiind în trecere n-am văzut prea bine, dar am remarcat eșarfa fuchsia înnodată aparent neglijent în jurul capului, ochelarii de soare mari a la mysterious Audrey Hepburn, o imagine clasică care face cât o mie de cuvinte. Trecea pe stradă, nepăsătoare de efect.
Apoi la un interval relativ scurt, tot pe lângă mine trece o mulatră ca o liană cu pantaloni evazați dar fluizi, ceva gen animal print discret, care curgeau mișto de tot atunci când pășea și erau reținuți atât cît trebuie de un trench camel, strâns pe talie cu un cordon. Părul ridicat în vîrful capului, o geantă mare de umăr, de piele, nu din pepsi-glas, culoare, finețe, print și personalitate plus atitudine laolaltă.
Două femei diferite, stiluri diferite, dar materiale de calitate, aplomb în asortare și purtare. Or fi elvețienii preciși ca ceasurile lor, sau poate mai ficși, așa, dar când e pe ales lucruri de calitate, neostentative, este evident că nu fac rabat.
Nimic lucitor, mulăcios, sclipicios, mulat, semi-dezbrăcat, cusături proaste, materiale ieftine. N I M I C! Dezamăgitor, cumva? pentru media româncelor, poate! Bienvenue en Roumanie!
Pentru mine nu a fost! M-am întors acasă cu un chef nebun să-mi creez ținute de toamnă, moi, calde, curgătoare, frumoase.
Pretextul frigului e doar atât, un pretext și nimic mai mult. Înfățișarea noastră, aparența noastră ține de cât dai tu pe propria piele, inclusiv pe aia din poșetă, de faptul de a schimba o uniformă comodă și banală pe un statement adevărat despre tine, despre statusul tău, nu neapărat de miliardară, dar de femeie cu neuroni și personalitate.
Aparența, look–ul tot ce implică atât vestimentația, accesoriile, părul, manichiura vorbesc despre noi mai mult decât o mie de cuvinte.
Gena balcanică trebuie sufocată din fașă, pot pricepe contextul social și istoric în care româncele au vrut să țină mereu pasul cu Occidentul și au dat greș. Bienvenue en Roumanie!
De ce? pentru că ideea de a copia produse de lux cu ajutorul unor falsuri proaste este greșită din start.
Sfatul meu: Cumpărați design românesc!
See ya!