O postare sută la sută în coordonate ultra-feminine. Temă și motiv foarte folosit, atât bine cât și rău în tot ce înseamnă vestimentație, chiar supralicitat, FUNDA face obiectul postării de astăzi.
Sinceră să fiu nu știu ce mi-a venit,pentru că nu am purtat niciodată, nimic care să conțină acest detaliu, doar când am fost mică și am avut ca toate fetițele, uriașul element postat pe un cap simțitor mai mic-pentru că de când deschidem ochii și mamele noastre realizează că suntem fetițe, primul lor gând se duce către înzorzonarea odraslei, iar elementul cel mai la îndemână se pare că este bucata asta de material înnodată să pară un fluture.

Funda exprimă cel mai bine ideea de feminitate dar și de copilăresc în același timp, drăgălășenie, suavitate și romantism-apanajele feminității dintotdeauna.
Multe dintre femeile pentru care creez eu, se vor regăsi de minune în această postare, și am ales să o fac pentru că am ajuns la acel stadiu de înțelepciune ( :P) în care tolerezi și altceva decât ai alege tu să porți. Un alt argument îl constituie faptul că m-am săturat de ele până peste cap, dar nu din cauză că nu le agreez defel, ci pentru modul cum înțeleg unii să le folosească până la epuizare fără nici o idee inteligentă care prin reinterpretare să le aducă înapoi șarmul indiscutabil.
Paradoxul acesta se va lămuri către final după ce vom fi trecut în revistă, câteva modalități inteligente de reinterpretare.
Una dintre imaginile clasice pe care o păstrează memoria noastră este cea a lui Audrey Hepburn în filmul ”My Fair Lady”, ținuta somptuoasă de la cursele de cai, în black&white, care transformă mica florăreasă într-o divă, cu condiția să-și țină gura închisă.

Imaginile din filme,sunt, fără discuție cele care ne setează, încă din copilărie, gusturile. Audrey înveșmântată ca un cadou ambulant legat cu trei funde ostentative, numai bine pregătită să fie dăruită, alături de o altă imagine iconică ca cea a Albei-ca Zăpada a lui Disney cu funda roșie în părul ca abanosul, zărite la vârste fragede crează involuntar în mintea femeiuștilor care suntem, niște modele demne de urmat- de aceea place orice conține FUNDĂ…că e promisiunea unui cadou, care am putea fi chiar noi, că e metafora estetică ambiguă a femeii copil…asta nu prea contează- va fi mereu în top printre opțiunile stilistice feminine.
Am ales să ilustrez câteva dintre cele mai reușite variante ale folosirii acestui detaliu vestimentar, grupate, unde sub colajul de imagini veți desluși succinte explicațiile.
 |
CLASIC |
|
 |
OVERSIZED |
 |
BACK SEXY DETAILS |
 |
SIMPLY BEAUTIFUL |
 |
LOT OF BOWS |
Prin supraîncărcarea controlată a suprafeței se obține un tip de structurare interesantă care era foarte folosită și la corsete în perioada rococo.
 |
BOWS on SHOES |
 |
SMART DETAILS |
Cel mai smart dintre toate, mi se pare detaliul tehnic al fundelor ca sistem de închidere cu butoniere hand made tringhiulare, piesa este oricum de prin anii ’60, apoi cel al pălăriei- fundă văzută aplatizată la nivelul capului și nu în sensul comun al amplasării fundei ca o creastă. Am agreat teribil și funda mare de tricot de la gât, o idee simplă, șic în care ar putea fi transformat un fular tricotat hand made, delicatețea minusculă a fundelor albe de la gulerul bluzei transparente în contrast evident cu plasticul din care sunt ele confecționate, funda- bustieră riguros construită din voal, (alt contrast-lumea de obicei când spune voal se gândește la suprafețe fluide) de pe cămașa gri albăstrui.
Până la urmă, originalitatea constă tocmai în operarea cu niște elemente comune și plasarea lor în contexte surprinzătoare deopotrivă cu abilitatea de transpunere tehnică și artistică în materialități aparent nepotrivite
Leave a Reply