Tag: lady chic Page 1 of 6

A trecut ceva vreme de la ultima postare. Între timp am avut și surprize. Diva și Divanul a dispărut complet vreme de 30 de ore, aproximativ. Am avut norocul ca ea să poată fi recuperată de către firma de hosting, deși eu am fost foarte speriată în primele ore de la aflarea veștii, asta datorită faptului că NU ȘTIU cu ce se îmbucă lucrurile astea și din credulitate și naivitate (chiar și la această vîrstă, despre asta vorbim azi, nu-i așa?) dau crezare oricărui aparent binevoitor dispus să-mi ofere sprijinul. Poate că nu mă pricep la multe dar cu siguranță, intuiția nu mă înșeală. Nici că a făcut-o vreodată. Cu o zi înainte de acest hiatus virtual mă gîndeam să schimb parolele. N-am făcut-o și nu au trecut nici 24 de ore de la gîndul insinuant pînă cînd nu am mai putut să mă loghez în propriul blog.

Acum pe 2017, cît o mai fi din el rămînem așa, cu mine credulă, naiv-prostuță și destul, mult prea generoasă cu hainele mele, timpul meu, cuvinte de bine și altele. Din 2018, odată cu un an în plus adăugat vîrstei mele de 48 de ani, va veni și suplimentul existent dar nemanifestat, deocamdată, în jur,  de rezervă și precauție. În ziua dispariției blogului, înainte cu cîteva ceasuri, (ca o atenționare, din nou) mi-am amintit vorbele cuiva foarte drag mie, care-mi spunea cu ani în urmă să fiu atentă cu oamenii din jurul meu, să nu le acord încrederea mea necondiționată.  Mult timp a trecut și i-am nesocotit de-atunci, de nenumărate ori sfatul cald pînă cînd am obosit de dezamăgire și mi-a ajuns.

Pentru că tot vorbim de vîrste, ale femeii, în această postare am ales să recunosc public că mă port prostește de copilărește cîteodată și că, foarte serios, asta n-are nici un fel de legătură cu perioada coaptă în care mă găsesc. Și recunosc că și plătesc pentru asta.

Bun.

De ce ne deranjează ideea de îmbătrînire? De ce nu vrem să fim considerate bătrîne? De ce înregimentarea în categoriile MILF, OAF și altele deranjează atît de mult, încît recurgerea la artificii pentru păstrarea cu o clipă în plus a tinereții ajunge, de multe ori la rezultate catastrofale? E foarte simplu, dar nu e foarte plăcut de adus pe tapet. Îmbătrînirea, ca proces inevitabil  este doar o anticameră pentru ceea ce înseamnă dispariția din lumea materială, pe scurt, tranșant și radical: moartea.

Tot ceea ce ni se oferă, de cînd începem să conștientizăm ceea ce se petrece în jurul nostru, este de natură să ne abată atenția, prostește, de la mersul inevitabil al vieții. Odată urcați în caruselul strălucitor suntem dispuși să ne fixăm atenția doar asupra aspectelor flatante și nicidecum asupra părților care presupun doza necesară de introspecție și acceptare a unor limite fiziologice.

Ne împotrivim prin orice metodă posibilă unui curs firesc pe care nu avem cum să-l deturnăm prin simpla putere a voinței și al unui ego supradimensionat legănat în multiple brațe abile ce constuiesc imagini în detrimentul realității de necontestat.

De cînd cu obsesia glamour, tratată de mine în teza de doctorat, (pe care, sper s-o văd cîndva și publicată) tot ce nu este avantajos, frumos în exces, magnific, superb, tineresc, fit-uit nu merită atenția publicului.

Aici intră și vîrsta. După ingrata vîrstă de 50, jumătate de veac, pe care, eu intenționez s-o sărbătoresc într-un stil fifties autentic, ești considerată gata de drumul fără întoarcere. Conceptul de babă s-a născut la noi, și de moș la fel. Să te adresezi, în piață, unei femei remarcabile cum e mama mea ( foarte șic și stylish) cu mamaie înseamnă în primul rînd lipsă de educație și misoginism deopotrivă. Dar românul este primul la pus etichete, nu ne mirăm.

Mărturisesc din propria experiență că ideea de îmbătrînire nu este una ușor de asimilat mai ales că de multe ori, tu care te oglindești zilnic, nu remarci schimbările apărute. Au grijă să le remarce cei responsabili cu clătinarea self-esteem-ului tău pe considerente de sinceritate și iubire prea multă, cum altfel?

Un curent de actualitate este cel al revalorizării ideii de îmbătrînire prin sublinierea avantajelor de necontestat pe care aceasta le aduce: timp mai mult dublat de acumulare și responsabilizare diferită în fața vieții, propria ta cunoaștere la un nivel net superior perioadelor fugare de tine și din tine specifice tinereții, dorința de a-ți trăi ce ți-a rămas din viață la nivelul cît mai aproape de absolutul tău personal, fără compromisurile circumscrise oricărei vieți, statut financiar aparte și nu în ultimul rînd, bucuria.

Cînd mi-a venit în minte ideea cu această postare, mi-am amintit eternul subiect care răvășește femeile și le face să devină rele, guralive, ieftine și total iraționale- cel al comparației nefericite cu bărbații aflați la aceleași vîrste, nu tinere, care își caută și își găsesc partenere de viață mult mai cruduțe decît ei. Se simt frustrate, asta e. O femeie coaptă, mie îmi place cuvîntul acesta plin de savoare ce include multe detalii, nu se teme de alegerile altora, care nu au cum să o atingă.

Ceea ce bărbaților le este acceptat, femeilor, încă, le este negat. Exemplul cu Macron și nevastă-sa. Asta în societățile de tip primitiv cum este și a noastră, cu nevasta la tocană, bărbatul cu maieul scurtat de protuberanța burții și copilul cu muci la nas pendulînd între teveu și fața blocului. Pînă la urmă totul, dar absolut totul ține de educație. De orice formă de educație.

În curentul de care tocmai vă pomeneam, a apărut preferința cumva, ostentativă, pe care o bănuiesc de inautenticitatea politically correct a folosirii modelelor grey hair, cam multișor, ca să nu dea de gîndit dincolo de aparență. Asemenea manierei cum sunt preluate modele  la nivelul superior, copiate și redate maselor, acest tip de acțiune este suspect, deja, de expirare. Curentul și contra-curentul. Situația și contrastul său. Dinamica în care funcționează mereu lucrurile.

Pe de-o parte avem modelele grey hair, frumoase și stilate care afirmă că botoxul și intervențiile chirurgicale sunt pierdere de timp și de bani, iar pe de altă parte avem  imagini cu femei de 50, 60 de ani care sunt pozate arătînd ca tinere de 20 și ceva de ani, în care ni se explică că dacă mănînci sănătos, faci sport, bei apă multă, îți faci somnul de frumusețe poți arăta așa multă vreme de acum încolo. Aceeași luptă între fals și autentic, iar realitatea este că, deși sportul și toate cele înșirate mai sus, chiar ajută la menținerea unui tonus muscular și a stării de bine, temutele riduri tot apar.

Am găsit o pagină pe Fb care se cheamă Face Yoga Method unde îți arată cum să te strîmbi cu succes în oglindă  ca să faci gimnastica mușchilor faciali, și cînd m-am surprins ca o retardată făcînd asta, m-a înfundat rîsul și am renunțat.

Cred că tot ce ni se întîmplă pe acest drum fără de întoarcere este mult mai ușor de parcurs prin acceptarea a ceea ce este și nu prin amăgire. Știu că e greu și nu aș îndrăzni să vorbesc despre asta dacă nu aș fi exersat-o eu, mai întîi pe pielea mea.

Atunci cînd te poți uita liniștită la tine, dimineața în oglindă, cînd nu ai fardurile puse pe față și nu ai nici un rol de jucat, dacă atunci te iubești destul ca să-ți dai ok-ul pentru o nouă zi ce te va duce cu  cîteva clipe mai încolo, spre ceea ce nu vrei, cînd pur și simplu ACCEPȚI ce se întîmplă, ești afară din cursa infernală.