Mă simt,cumva datoare să fac această postare, întrucât din pricina unui an covârşitor ca şi cantitate de muncă şi alte cele, am omis multe postări legate de  activitatea mea ca prof. la design vestimentar în cadrul Şcolii de Arte Tudor Jarda.
 De anul acesta începând, nu mai sunt singură şi o am alături pe mai tânăra mea colegă Teodora Vişinescu, cu care sharuim designul vestimentar, care pe an ce trece,  câştigă un număr tot mai mare de cursanţi care înţeleg să-şi împlinească.astfel, pasiuni uitate sau să şi desăvârşească pregătirea în vederea unor studii profesioniste în viitor.

 Nu voi intra în foarte multe detalii legate de organizarea grupelor pentru că nu vreau să plictisesc, şi de obicei lumea se află în viteză şi n-are chef de aprofundări plictisitoare :P.
Această expoziţie se înscrie în tematica desenului de modă, aşa cum trebuie el priceput, fie că vorbim de crochiul de modă, fie că vorbim de ilustraţia de modă.
Înainte de orice altă invenţie postmodernistă, modelele noi de fashion erau cunoscute, odinioară, prin intermediul publicaţiilor de modă care, la vremea aceea ( prima publicaţie de modă datează din secolul 17 şi se cheamă Mercur Galant) erau bogat ilustrate cu gravuri de modă.

Sigur că pe măsură ce progresul tehnologic s-a făcut simţit, şi mijloacele de exprimare şi comunicare, inclusiv în modă, s-au diversificat, conducând la ceea ce azi, la modul inflaţionist, ştim că este domnia  de netăgăduit a IMAGINII care nu mai serveşte ideii de redare sau de simbolizare a realităţii ci o ”induce”  în minţile actuale.
Noi trăim vremea proastă a etichetei şi a gardului vopsit dincolo de care stă, calm şi imperturbabil leopardul. Dar despre asta într-o altă postare.
Ceea ce totuşi vreau să spun, este că, la ora actuală nu mai contează dacă ai talent sau nu pentru a putea fi designer vestimentar. Contează să ştii să foloseşti la maxim toate facilităţile oferite de tot ce înseamnă era digitală care pot suplini, până la proba contrarie a timpului ceea ce nu există, Nu vorbesc doar despre talent aici, ci şi  despre dorinţa de informare constantă şi despre cea de aprofundare, despre capacitatea de analiză şi sinteză colată peste dorinţa reală de cercetare care nu au nici cea mai mică legătură cu plictisul, saturaţia sau metoda atât de obişnuită de a procrastina totul,inclusiv ceva legat de pasiunile tale. Şi mai ales despre CREATIVITATE care i moartă din faşă fără toate astea, sus enumerate.
Noi, nu suntem aşa de ”evoluaţi” acolo, şi încă încercăm să desenăm. Acestui, atât de banal fapt i se datorează şi expoziţia de faţă. Unii dintre cursanţi au ales să reproducă în desen creaţii ale unor designeri consacraţi, în vreme ce alţii au ales să-şi creioneze propriile idei în ceea ce ştim că este,crochiul de modă. Vorba lungă, sărăcia omului.
Primele imagini reprezintă colaje cu lucrările pe an de studiu ( eu am o grupă de anul II, anul III şi clasa de tehnici în design vestimentar)  iar apoi vor urma imagini aleatorii sau detalii din unele lucrări cu nominalizările evidente.
 Expoziţia poate fi vizitată la Galeria 55 în incinta Şcolii de artă,probabil până în ianuarie 2015.

În ordine de la stânga spre dreapta şi de sus în jos autorii sunt: Anca Lucia Curt, Alexandra Peligrad, Celina Roschnafsky, Iulia Sasu şi Dorina Balasy Mureşan.
Mai jos,un detaliu frumos din desenul Iuliei Sasu. S-a mers preponderent, pe tehnica colajului şi tehnică mixtă.

Anul II grupa mea:
Ana Tegzeşiu, Lavinia Cândea, Mihai Hendea, Sabina Marc, Bianca Bilaniuc, Takacs Andrea.

Alina Galu -anul II
Ana Tegzeşiu – anul II
Lavinia Cândea şi Bianca Bilaniuc – anul II
Sabina Marc-anul II

Stânga sus şi jos: Antonia Pasztor clasa de tehnici în design vestimentar
Dreapta, sus şi jos: Ana Tegzeşiu ( care dă la medicină,în vreme ce Antonia e studentă la sociologie )

Anca Petran, cercetător şi cursantă la tehnici în design vestimentar

Specificul pregătirii oferite în cadrul cursurilor de la Scoala de Arte este acela că educă pe disciplina aleasă, oameni cu diferite vârste,preocupări, studii şi profesii, ceea ce nu-i un lucru foarte uşor, după cum ar putea părea. Odată,sper,să am timpul necesar să vă dezvălui şi puţin din poveştile lor de viaţă, dacă îmi vor da acceptul.:)