Moşul asta mic, mi l amintesc din copilărie, încă, aşa, ca fiind incert…dacă nu aveam nici un dubiu legat de existenţa de netăgăduit a lui Moş Crăciun, Moş Nicolae reprezenta o necunoscută în mintea mea…şi asta pentru că nu l vedeam, doar îi simţeam prezenţa prin darurile sale, care la noi ( era şi fratele meu geamăn ) numai mici nu erau. Noroc cu o copilărie superbă la bunici, care a funcţionat apoi compensatoriu pentru alte neajunsuri…ce mai tura-vura, am fost nişte răsfăţaţi.
Moş Crăciun era prezent fizic şi doldora de daruri în fiecare an…concret, roşu ca toţi moşi Crăciunii şi cu vocea groasă şi serioasă aşa cum îi cade bine unui moş care se respectă. Moşul mic era acela  despre care auzeai doar zvonuri, căruia încercai să i ghiceşti fâlfâitul la fereastra tainică din noapte până când cădeai lat de aşteptare şi adormeai ca flăcăii cu merele de aur.
El venea dar niciodată când îl aşteptai tu. Găseai semnele dărniciei sale în dimineţi de iarnă cu frig sticlos şi zăpadă. El era discret şi neostentativ şi aşa a rămas chiar dacă, am crescut.
Azi, Daria m-a aşteptat aşa: cu vin fiert şi ciocolată de casă, cu Last Christmas de la Wham care i piesa mea favorită de Sărbători şi cu podoabe de pom gingaşe şi albe din dantelă. What can you ask for more? 🙂

Aşa că lăsaţi vă şoşoneii curaţi la fereastră… ca n copilăria de basm a fiecăruia!

Lucrarea de fata este a cursantei sectiei de grafica a Scolii de Arte Cluj… Raluca Bolos …si se afla impreuna cu alte asemenea realizari in expozitia ”Shoes for St. Nicholas” gazduita zilele acestea de scoala noastra.:)