Venetia, mon amour!

Astazi m-am intors de la Venetia. Trebuie sa marturisesc, ca desi, clocotesc de impresii nu cred ca sunt in stare sa le verbalizez cum ar merita ele. Venetia este mai mult decat un oras pe ape, este mai mult decat un oras romantic prin excelenta si vechi, patinat de timp si de istorie, este mai mult decat un oras -expresie a luxului invaluitor si a povestilor de alcov secrete, ascunse dupa masti si mantii. Venetia este o stare care te confisca si te reda tie insati mult mai fericit si implinit decat erai inainte. Este ca un iubit/a  pe care il/o vezi rar si il/o pretuiesti tocmai de aceea…si pentru ca e aparte si nu ti se ofera mereu, banal si previzibil, dar cand o face ti se ofera neconditionat si te face foarte fericit/a.
In Venetia poti sa stai si sa privesti doar la laguna sau la cer,  la cladiri si la algele ce le imbraca, la ziduri roase si la vopsea crapata si la geamurile cu o feronerie aparte, la ghivece cu flori vesele si la perdele de dantela din acelea facute in casa….totul aminteste de un trecut in care istoria iubea Venetia…ca in viata, niciodata nu stim sa ne iubim prezentul, doar trecutul pare valabil si valorizat prin intermediul amintirilor iar viitorul asteptat prin prisma proiectelor.Cand ajungi la Venetia stai si iti traiesti prezentul alaturi de ea pana iti dau lacrimile. Si stii ca pleci si te vei hrani din amintirea ei.

Exista Venetia cu si fara carnaval. Venetia fara carnaval este aceea a imaginilor de mai sus, pe care le sesizezi foarte greu in mijlocul tumultului si aglomeratiei specifice zilelor Carnavalului. Nu cred sa mai existe nicaieri in lume o mai ampla manifestare care aduna laolalta italieni si nu doar, veniti sa se bucure si sa bucure pe altii prin costumatia lor atat de diversificata si de plina de imaginatie, munca, migala, cromatica, de atitudine si haz in cele mai multe dintre cazuri.
 In zilele carnavalului facem cunostinta pe deplin cu caracterul italienilor carora le place sa manance bine, sa iubeasca bine, sa se imbrace bine si sa traiasca la fel. In nici o tara nu este mai vizibila aceasta aplecare spre frumos ca aici. Am fost de-a dreptul socata sa constat ca in Burano, mica insula a Venetiei, orasel de poveste, cearsafurile intinse la uscat sunt puse,  parca,  deliberat intr-un mod in care sa potenteze aspectul estetic general al ambientului…unde este vorba, fara nici un dubiu despre un innascut simt al culorii si al frumosului, inclusiv la oamenii mai simpli. Burano mi-a oferit o lectie de cromatica, nu neaparat in sensul combinatiilor de culoare ci mai ales a curajului de a colora si a invesmanta viata in CULOARE nu doar in alb si negru pentru ca se poarta.

Despre costumele atat de speciale ale Carnavalului voi vorbi si voi exemplifica in postarea urmatoare. Merita un capitol aparte. 🙂