Carnavalul este ceva care merita vazut; chiar daca poate nu ai taria si rabdarea necesara decat o data in viata din cauza aglomeratiei excesive, cu atat mai problematica pe stradutele inguste ale Venetiei. Sambata am stat minute in sir pe strazi, asteptand cu rabdare sa se degajeze incet, incet ca sa putem inainta. Spectacolul esential se desfasoara insa, in Piata San Marco unde nu este lipsa de spatiu si pot fi admirate costumele in intreaga lor splendoare. Prima data cand iti apar mastile ai un soi de reactie de veselie, aparte, si asta mai ales cand deduci ca indaratul costumului se afla oameni altfel normali, unii chiar mai in varsta , cu preocupari serioase, care renunta la masca cea de toate zilele pentru cea a carnavalului. Mai mult decat atat costumele, in marea lor majoritate vadesc preocuparea intensa a purtatorului pentru calitate, executie si acea “sartorialita” cum o numesc italienii. Am zarit prea putin costume incropite sau improvizate in ultimul moment. Asta mi s-a si parut, de altfel lucrul cel mai deosebit cu putinta. Daca treci de fervoarea de a fugi repede de la un costum la altul pentru a apuca sa prinzi totul( pentru ca mastile se plimba generoase prin multime si stau cu o gentilete nemasurata la pozat) exista riscul sa nu poti analiza detaliile unor costume.

La aceasta postare o sa las sa vorbeasca mai mult imaginile si mai putin eu, poate si din cauza ca inca sunt sub impresia celor vazute si nu-mi gasesc cuvintele usor iar apoi cantitatea de imagini stransa este imensa si oricum selectia am facut-o destul de greu. Demn de remarcat este, in marea majoritate, ca fiecare dintre costumele gandite cu cap se bucura de un detaliu anecdotico-ironic ca si cum masca s-ar distra singura pe seama ei. Asta mi-a placut nespus. Ca si cum ar consimti la joc. Desigur ca se gaseau si costumatii clasice si extrem de serioase, ca si cei care le purtau, nu faceau altceva decat sa le exprime felul de  fi. Perfecte ca si constructie si executie pareau usor neinsufletite din pricina atitudinii pentru ca, la fel ca si in viata, atitudinea reflecta haina si niciodata invers.