Fascinația pentru tot ce este presupus, dar necunoscut și trimis printr-o prejudecată, direct în zona dark, care poate ține de un  subconștient tenebros, continuă să exercite o atracție aparte, mai ales, la trecerea graduală înspre o noapte mai lungă decât ziua, la îngemănarea dătătoare de depresii dintre cele două anotimpuri reci, toamna și iarna.

Toamna, aducătoare de moarte vegetației, perechea întunecată din antinomia cu primăvara, continuă să fie neînțeleasă, la fel cum, pentru occidentali, a rămas, chiar și acum, ideea morții conținută în chiar desfășurarea vieții.

Nu-i nimic de speriat aici, deși noi vrem să fim speriați cu tot dinadinsul, de aceea ne străduim temeinic în acest scop, cu preluarea unei sărbători pe terenul național, și aduc în discuție, evident, mult aclamatul și așteptatul Haloween.

 La o lună distanță, românii au sărbătoarea Sf. Andrei, Noaptea Cap de iarnă când, din punct de vedere al semnificațiilor și simbolisticii, lucrurile stau cam la fel. Sărbătoarea Sfântului Andrei și Dragobetele românesc, au ajuns să fie scoase din cenușa timpului și a ignoranței, taman importului Haloween-ului și Valentine-ului. Asta era o paranteză.

O chestiune esențială în tipul de acesta de celebrare îl reprezintă, ca și la intrarea în Postul Paștelui, ideea de carnaval, sau de costumare în orice altceva decât ești tu, sau, poate chiar în consonanță cu ce ești tu, pe lângă persona cotidiană.

Nu are cum să nu fascineze ideea unui altuia în pielea ta, sau renunțarea la  pielea de broscoi la granița magică dintre două posibile tărâmuri.

Nu are cum să nu fascineze jocul cu alte identități, ca și scenariile mentale care se pot naște de aici. Mergând mai departe pe această idee, aș putea spune fără teama de exagerare că la ora actuală site-urile de socializing ne poartă în carnavale și Haloween-uri continue, unde putem alege să fim orice vrem, fără teama de a fi obligați, vreodată, să ne dăm măștile jos, ca la finalul petrecerilor de sezon. Putem să fim personaje bune și miloase sau putem să fim personaje crude și rele care manipulează perfect prin imaginea pe care o promovează.

Dincolo de toate aceste teoretizări mai mult sau mai puțin gustate sau nu de către unii dintre voi, un lucru rămâne cert, și anume că MODA este cea mai versatilă și potentă în ceea ce privește sublimarea sau reliefarea unei identități.

Nimic mai înșelător decât aparența, după cum personaje celebre din literatura universală ne-o pot demonstra; o am în minte, acum, pe Valerie Marneffe a lui Balzac care se înveșmânta ca o femeie absolut respectabilă în vreme ce alcovul ei era vizitat de nu mai puțin de patru iubiți.

Diverse personaje populează imaginația și fundalul nostru existențial- dintre ele, alegem, la momente de sărbătoare  în funcție de buget, posibilități, talent, pe acelea care ne slujesc, evident, cel mai bine, preferințele.

Unul dintre personajele predilecte alese toamna este cel al vrăjitoarei. Și eu voi fi una, dar doar săptămâna viitoare. 🙂

Dacă e rea e vrăjitoare, dacă e bună e zână. Nu vă mințiți și nu confundați noțiunile.

Acceptăm mai ușor ideea unei vrăjitoare femme fatale și aici tot moda e de vină, că ne-a vârât-o în subconștient. Vrăjitoare cocoșată, cu mâini noduroase, aplecată de spate, cu negi din care ies fire de păr  scârboase o mai găsim în poveștile de altădată, căci astăzi vrăjitoarea  e tânără și sexy, înveșmântată provocator,

și ah, ce le-ar mai plăcea unora să se facă niște vrăji pe pielea lor, dar n-ar recunoaște-o la lumina zilei…normal, convenția trebuie păstrată.

Tot așa, nu are rost să ne mințim vis-a vis de părțile noastre întunecate care ies la lumină în sărbători ca acum. La miezul nopții magice, între două tărâmuri, tot ce putea fi interzis nu mai este și așteptăm să fim vrăjiți: prin costum, imagine sau în vis, cum se nimerește.

Imaginile care servesc această postare le datorez Crinei Prida,și sunt parte din acțiunile noastre comune de designer și fotograf într-o asociere cum nu se poate mai nimerită. Magia a funcționat și aici.

credit photos goes to Crina Prida