Am rămas datoare cu două postări  din excursia în Franţa.
 De data aceasta nu voi mai povesti despre locuri frumoase văzute ci despre expoziţii şi fashion…amestecate, aşa cum sunt şi impresiile de călătorie până la momentul când amintirea operează selecţia necesară.
Chiar dacă în ultima perioadă mă împac mai greu cu ideea de modă aşa cum este ea prezentă şi prezentată pe toate canalele media, nu am cum să mi reneg, definitiv, formaţia de designer, mai ales că la baza acestei alegeri a stat  marea mea dragoste faţă de aceasta…nu ştiam, nu am presupus atunci că nu mi va mai fi de ajuns şi că ”hăinuţa’ aceasta îmi va rămâne mică, sau, după unii, poate mă scald în ea şi pare de căpătat pe mine.
Îmi plac obiectele modei, confecţionarea  şi conceperea lor, îmi plac ideile şi tot ce înseamnă creativitatea inclusă acolo. Nu mi place ceea ce se face dintr-un produs de modă, dintr-un designer, nu mi place, a nu ştiu câta oară spun, că imaginea o ia cu mult înaintea realităţii. De fapt, moda săraca, nu face decât să copieze drumul firesc al lumii în care trăim, în care alegem mai uşor să creem impresii favorabile altora decât să încercăm să acordăm exteriorul cu interiorul- dar ce pretenţie absurdă pe mine, cea din alt secol, cum gingaş îmi şoptea o prietenă!
Pretenţia mea de autenticitate nu-şi are locul şi rostul acum, de aceea îmi place să citesc pe unde merg aspectele uşor ironice, pe care le pot genera diferite alăturări de contexte, în care şi ea, moda îşi poate găsi un loc de frunte. Aşa mă simt răzbunată din când în când pentru găunoşenia pe care alţii i-o supralicitează în detrimentul trudei ce se ascunde, as usual, în spatele vitrinei.

Vitrina în Thonon-les-Bains

Am avut ocazia să descopăr o parte din opera lui Chagall ca şi grafician, el începând să lucreze gravuri doar  din 1922…expoziţia de la Palais Lumiere de la Evian, excepţional curatoriată a fost unul dintre bonusurile vacanţei.

Am aflat astfel că Chagall a scris şi poezie, pentru că în dreptul unor lucrări de ale sale erau fragmentele sale poetice, din care unele foarte frumoase. Explică el, la un moment dat, că mereu a fost fascinat de lumea circului, lucru deja ştiut, dar explică şi de ce… lumea acrobaţilor şi a circarilor este cea în care perspectiva este complet deturnată de la normalitatea consacrată, schimbând perspectiva, evident, înţelesurile recontextualizate, devin altele , mai bogate, mai interesante. ”Saltimbancii sunt actorii dramei universale a vieţii”

pentru cei mai curioşi şi interesaţi un link aici care explică mai mult, decât o pot face eu, subiectiv:
http://www.rfi.fr/emission/20140810-univers-marc-chagall-devoile-evian/

Autoportret cu cuplu 1964, litografie

În Thonon-les-Bains am găsit o expoziţie de artă contemporană care era găzduită într-o capelă veche restaurată ca spaţiu pentru arta contemporană. Sub titlul ” Ou donc est passee le reel?” Chapelle de la Visitation din Thonon expune lucrările a 13 artişti din generaţii diferite şi orientări diferite care prin lucrările prezentate demonstrează raportul subiectiv şi personal pe care îl au cu realitatea, diferit de al nostru.
Perspectiva cotidiană este schimbată prin abordările adesea şocant-deranjante în care figura umană, privirea, dimensiunea materialităţii sunt mai mult ca niciodată punctele de pornire ale propunerilor lor figurative dar şi conceptuale care ne ridică semne de întrebare şi nu au cum să ne lase indiferenţi, but you ve got to be there…

Didier Hebert-Guillon
Gata cu chestiile grele. Mai bine vă arăt nişte chestii uşurele. A quoi bon să fii profund şi întrebător? E fain să postăm chestii cu papuci luaţi duminica din mall şi puşi pe picioare de pian că tu nu ştii că le ai, dar mai rău e că n-ai simţul ridicolului în goana după like uri de la bărbaţi -frustrări şi la unii şi la alţii…chiar aşa, unde naiba s-a dus realul ăla?

…şi nişte ciorăpei chagallieni
Un colţ al designului de autor în Evian:

şi mici accente feminine în Yvoire:

Salata mea post-postmodernistă este gata  cu aceste mănuşi vintage aruncate către prezentul derizoriu şi mai aveţi un dram răbdare pentru postarea finală cu expoziţia Defile Alpin căreia îi dedic din bipolaritatea mea profesională o postare întreagă 😀