A trecut ceva timp de când a avut loc prezentarea Verii, poate mai mult decât mi-aş fi dorit-o, dar aşa a fost să fie de data asta.
Deja, suntem, bine de tot, intraţi în toamnă şi eu nu pot decât să mă bucur pentru că este anotimpul meu de suflet. Printr-o ciudată construcţie sufletească, şi poate, de neînţeles, pentru unii, eu iubesc cel mai mult anotimpul care numără tristeţi odată cu picăturile de ploaie de pe ferestre.
Motivul se găseşte, sper, ilustrat destul de bine şi în ideea colecţiei care va fi prezentată în data de 2 noiembrie- când nu mai avem unde să ne întoarcem pentru că ne lovim de ostilitatea naturii muribunde, ne adăpostim cu tot ce-i mai frumos, în noi înşine. Ne suntem propriul adăpost cald cu tot ce visăm şi iubim, chiar dacă nu o spunem nici măcar vara, dispersaţi mental de căldură şi veselie.
Toamna cere interioritate şi profunzime, Toamna te cere, imperativ, cumva, să te redai ţie…şi dacă nu ai ce să pui la adăpost, în cutiuţa preţioasă, pentru vremea caldă care va să vină, e mai trist decât ploaia de noiembrie.
Inspiraţia mea vine,de data asta, de la nişte cutii de lemn, de formă ovoidală, cu un sistem de închidere aparte, aşa numitele cutii shaker, care au fost patentate departe, în timp, în sec. XVIII, de o sectă religioasă care se cheamă exact aşa.
Shaker-ii au emigrat din Anglia în America, cam pe la jumătatea sec XVIII. Convingerile lor religioase erau fundamentate pe ideea unui Dumnezeu dual, a traiului în comun, a egalităţii sexelor, celibatului, ideii de pacifism şi de mărturisire a păcatelor. Dincolo de ciudăţeniile inerente oricărei secte religioase, shaker-ii s-au consacrat în istorie printr-un tip de, să zic, minimalism funcţional sută la sută, în perioada când nimeni nu ştia de aşa ceva. Sunt renumiţi pentru mobilele lor simple şi pentru tot ce înseamnă ideea de ambientare funcţională, golită de orice detaliu decorativ, ca şi pentru trăinicia obiectelor confecţionate.
Până la urmă, de aceea am şi ales această sursă de inspiraţie care farmecă prin simplitatea golită de orice ornament- se leagă logic şi de ideea de reîntoarcere în noi, pentru că, dacă suntem oneşti şi maturi, aşa ca toamna, vom privi la noi, cei adăpostiţi între gânduri, fără pic de zorzoane, măşti şi amăgiri.
Măcar, o dată pe an, TOAMNA!
Deja, suntem, bine de tot, intraţi în toamnă şi eu nu pot decât să mă bucur pentru că este anotimpul meu de suflet. Printr-o ciudată construcţie sufletească, şi poate, de neînţeles, pentru unii, eu iubesc cel mai mult anotimpul care numără tristeţi odată cu picăturile de ploaie de pe ferestre.
Motivul se găseşte, sper, ilustrat destul de bine şi în ideea colecţiei care va fi prezentată în data de 2 noiembrie- când nu mai avem unde să ne întoarcem pentru că ne lovim de ostilitatea naturii muribunde, ne adăpostim cu tot ce-i mai frumos, în noi înşine. Ne suntem propriul adăpost cald cu tot ce visăm şi iubim, chiar dacă nu o spunem nici măcar vara, dispersaţi mental de căldură şi veselie.
Toamna cere interioritate şi profunzime, Toamna te cere, imperativ, cumva, să te redai ţie…şi dacă nu ai ce să pui la adăpost, în cutiuţa preţioasă, pentru vremea caldă care va să vină, e mai trist decât ploaia de noiembrie.
Inspiraţia mea vine,de data asta, de la nişte cutii de lemn, de formă ovoidală, cu un sistem de închidere aparte, aşa numitele cutii shaker, care au fost patentate departe, în timp, în sec. XVIII, de o sectă religioasă care se cheamă exact aşa.
Shaker-ii au emigrat din Anglia în America, cam pe la jumătatea sec XVIII. Convingerile lor religioase erau fundamentate pe ideea unui Dumnezeu dual, a traiului în comun, a egalităţii sexelor, celibatului, ideii de pacifism şi de mărturisire a păcatelor. Dincolo de ciudăţeniile inerente oricărei secte religioase, shaker-ii s-au consacrat în istorie printr-un tip de, să zic, minimalism funcţional sută la sută, în perioada când nimeni nu ştia de aşa ceva. Sunt renumiţi pentru mobilele lor simple şi pentru tot ce înseamnă ideea de ambientare funcţională, golită de orice detaliu decorativ, ca şi pentru trăinicia obiectelor confecţionate.
Până la urmă, de aceea am şi ales această sursă de inspiraţie care farmecă prin simplitatea golită de orice ornament- se leagă logic şi de ideea de reîntoarcere în noi, pentru că, dacă suntem oneşti şi maturi, aşa ca toamna, vom privi la noi, cei adăpostiţi între gânduri, fără pic de zorzoane, măşti şi amăgiri.
Măcar, o dată pe an, TOAMNA!
Leave a Reply