Vara are o semnificatie deosebita pe care o gasesc, departe, in copilarie. E amintirea oalei cu porumb fiert cu ceasurile de bunica, timp in care noi ca si copii,  dadeam ture, mereu,  sa vedem daca e fiert si nu intelegeam de ce dureaza atata; era caldura care te tinea pe loc,  in cortul improvizat din paturi pe banca din curte. Erau mormanele de lemne aduse si depozitate,  tot in curte,  pentru iarna care o sa vina…dupa-mesele tacute si calde in care se auzeau doar mustele  cum bazaie in veranda incinsa de soare…bunica care facea vinetele mult mai repede decat porumbul- imi amintesc cum ma uitam fascinata la vinetele ce absorbeau, dupa mine, o cantitate uriasa de ulei si  ma miram apoi, ce bune ies de fiecare data. Era cararuia flancata de ferigi uriase si de crini care dupa o anumita vreme nu ne mai intreceau in inaltime 🙂 si florile multe si colorate din gradina care cresteau intr-o lege numai de ele stiuta, salbatica si aleatorie  si cu atat mai frumoasa.
In aceasta ordine a amintirilor, la timp de seara, intr-un apartament de bloc, in timp ce fierbeam si eu porumb si faceam salata de vinete, am ales mai intai in minte, sa postez imaginile de mai jos,  care te duc cu gandul la un paradis pierdut si la o vreme cand visarea si proiectiile copilariei se intalneau cu rotocoalele fascinante lasate de urma albastrului cerului pe retina de copil.

Lolita pozata este Anda, imbracata intr-o creatie a mea. Pozele sunt facute la casa de vacanta a parintilor ei, prietenii mei de suflet,  de Crina Prida  http://crinaprida.com/  intr-o intelegere a inside-ului meu care trece dincolo de  clasificarile comune si pentru care ii fac reverenta cuvenita.