“Le bleu est à la mode cette anée” – Mi-a placut acest titlu al unui eseu scris de Roland Barthes in anii ’60. Mi-am permis sa-l citez/folosesc/uzitez, intr-un context care nu are, aparent, nici o legatura cu o postare de fashion.
Privesc de cateva zile albastrul cerului si al marii; da, o vacanta cum agreez eu, la finalul verii. Nu am plecat niciodata, poate doar cand eram studenta si trebuia sa mergem in practica, la inceputul verii. Simplu nu e, dar este, asa, un tip de atitudine neintentionat rebela, ca si secventele cu dormitul la orele diminetii. Asa iese, nu o fac intentionat.
Si vad albastru in culori de Provence si Cote d’Azur.
Lumina, aici e diferita, nu-i poveste. Marea e aceeasi si totusi diferita.
Senzatia de fericire si de implinire e de fiecare data alta si te umileste prin intensitate.
Cum sa explic cu marea? Sunt o mare iubitoare a ei pentru motive pe care altii poate, nu le-ar intelege. Are o imagine egala si repetitiva, cumva, unde parca nu sesizezi undele de subtilitate ale trairii pe care ti-o poate provoca. Ma refer la marea linistita, nu la cea in furtuna, desi, daca ar fi sa facem din ea un personaj cum nadajduiesc sa fac eu, in aceasta postare, acest aspect agresiv al ei nu este decat fata nevazuta si mai rar aratata celor obisnuiti, cum suntem noi, turistii. Cei apropiati ei, navigatorii, o cunosc exact asa cum este.
Marea e la fel si totusi diferita ca o femeie capricioasa si constienta de farmecele ei. Si substantivul este feminin, la francezi, la italieni, la noi. Apa ca element semnifica tot femininul.
Marea se schimba in functie de loc si ora ca o aristocrata rafinata, potenta si rasfatata. Asa ca indiferent de locul in care sunteti si o priviti, sa stiti ca a imbracat un alt vesmant pentru fiecare privire care se opreste peste valurile ei. Dar albastrul va fi mereu culoarea ei la moda.
Leave a Reply