Într-o mică cercetare despre designerii de modă, născuți în luna mai- cunoscută fiind obsesia mea pentru combinația astrologică și fashion- m-am confruntat cu  o situație din care mi-a fost greu să aleg.

Decizia a venit, ca de fiecare dată, prin prisma preferințelor subiective și s-a oprit la Christian Lacroix. Sunt multe fețe de designeri care împart această zodie,  printre cei mai renumiți, dacă ar fi să-i pomenesc pe Valentino, Miuccia Prada, Mariano Fortuny, Dries van Noten, și nu în ultimul rând cel ales de mine.

Explicația dincolo de vizibil, în care unii dintre noi pot alege să creadă, sau nu este aceea a trăsăturii comune a zodiei, patronată de Venus, care dă o apetență deosebită nativilor pentru tot ceea ce este frumos.

Ideea de a plăcea, sau  de a te înconjura de lucruri frumoase, de a-ți popula viața, ambientul și-n cele din urmă, chiar propriul corp cu articole care să te facă să te simți bine și fericit este, da, una dintre caracteristicile celor născuți sub acest semn al primăverii.

În ceea ce îl privește pe Christian Lacroix, despre care vom povesti astăzi, creativitatea sa debordantă este perfect colată pe ceea ce se întâmplă în natură la mijlocul lunii mai când acesta s-a născut.

Paleta cromatică a lunii mai nu este cu nimic mai prejos decât cea a designerului, care este prin definiție, ceea ce oamenii normali, ar putea numi un excentric.

Christian Lacroix a venit pe lume la Arles, în Camargue, în Provence într-o zi de 16 mai a anului 1951. Locul, momentul, zona, obiceiurile locului, toate au fost “de vină” pentru modul în care acesta avea să vadă moda și costumul.

Viața sa creativă avea să fie un fel de odă adusă exaltării și exacerbării ideii de frumos cu toate variantele sale: culoare, texturi, volume, detalii, prețiozitate -sunt toate la locul lor în creația de modă dar și de costum a creatorului.

Ca într-o grădină secretă ca cea din poveste, unde în momentul primăverii a irumpt în culoare toată vegetația, la fel s-a petrecut și în cazul apogeului său creativ.

Fascinat de istoria costumului, creatorul și-a început studiile în istoria artei la Montpellier, iar mai apoi la Sorbona, dorindu-și o carieră de curator. Ca fapt divers trebuie spus că lucrarea sa de dizertație pentru master a avut ca subiect costumul francez din picturile sec. XVII.

Acesta a fost gândul inițial, deși la un loc cu această preferință a existat, întotdeauna cea pentru teatru sau operă. Evadarea copilului anxios în lumi de încântare în care aveau să se rostească întâmplări interesante cu personaje înveșmântate spectaculos, era soluția cea mai potrivită pentru dezamorsarea temerilor sale timpurii, așezate frumos și concret în colaje cu care acesta își încânta familia.

Chiar Monsieur Lacroix recunoaște acest lucru în interviurile sale. Drumul său  în modă i se datorează soției sale, Francoise Rosensthiel pe care a cunoscut-o, student fiind și care l-a încurajat să meargă pe această cărare.

Ca să prindă  câte ceva din tainele meseriei,  a lucrat mai întâi ca asistent la Hermes, cu începere din 1978. Peste doi ani s-a mutat la Guy Paulin, designer specializat pe pret-a-porter, pe care avea să-l părăsească pentru a lucra ca director artistic al casei Jean Patou în 1981.

Destinul avea să se schimbe odată cu luna decembrie a anului 1986 când Lacroix îl cunoaște pe Bernard Arnault, de la LVMH, marele concern de modă, care îi oferă susținerea sa financiară pentru a-și deschide propria casă de modă.

Oricât de talentat ai fi, în lumea modei, fără o susținere financiară corespunzătoare nu ai cum să exiști. Nici atunci, și cu atât mai mult astăzi.

Acum este necesar să fac o paranteză și să povestesc puțin despre climatul socio-economic în care lansarea brandului Christian Lacroix s-a produs.

În anul 1987 când acesta și-a lansat prima colecție, mai precis în data de 27 iulie, trecuseră exact 40 de ani de la lansarea în 1947, de către Dior a New-Look-ului.

De la estetica excesiv de feminină a acelor ani de după război, moda a cunoscut diverse transformări de-a lungul mai întâi, a deceniului ’60 iar mai apoi a anilor ’70.

Haute-couture-ul cel altă dată atât de aclamat nu mai exista iar vajnicii săi urmași se retrăseseră din business.

Pret-a-porter-ul era la loc de cinste, virtuțile și calitățile adolescentine erau preferate ideii de maturitate elitistă, democrația vestimentară nu mai era demult doar o noțiune aridă ci era exemplificată la nivelul străzii marilor capitale cu deasupra de măsură.

Se acceptase și liberalizarea sexuală, emanciparea femeilor, toate motivele de frondă ale turbulentei decade ’70 fuseseră surclasate, omul se întorsese de pe lună, așa că, anii 80, mai ales, mijlocul decadei găsește lumea într-o situație economică acceptabilă, ba chiar înfloritoare, cu femeia de carieră situată exact unde își dorise- posturi cheie cu bani mulți.

Genul acesta de client avea nevoie de o expunere pe care moda, la momentul respectiv nu o putea oferi decât parțial, deși existau la acea dată nu mai puțin de 24 de case care ofereau haute-couture.

Era nevoie de o resuscitare majoră la nivel formal și stilistic al conceptului, lucru care s-a și întâmplat odată cu lansarea primei colecții Christian Lacroix.

Creatorul  a combinat ceea ce el știa mai bine, un mix de linii inspirate din trecut, combinat cu elemente de folclor proprii zonei din care venea, a adăugat culorile sale puternice, vitale de care era îndrăgostit de mic, a adăugat tușa de contemporaneitate, prin  scurtarea fustelor iar colecția a fost cu adevărat un boom în lumea modei.

Fustele scurte din saten duchesse sau tafta cu volume și jupoane au conturat  imaginea unei  femei cochete dar și sexy, care se inspiră din trecut cu aplomb.

Pouf skirt nu era decât verișoara mică a lui mini crini, cea creată de Westwood peste canal.

Imaginea actuală a femeii propusă de Lacroix era un soi de glumă lejeră și jucăușă inspirată, culmea, exact de alura de altă dată oferită de haute-couture dar decantată prin numeroasele sale referințe culturale și vizuale.

Lacroix combina tot ce se putea combina, carouri cu buline și dungi, texturi grele cu texturi ușoare, adăuga accente de panglici ca niște tușe de penel, exact în locul unde acestea lipseau, accesoriza peste măsură și totul era baroc, colorat, prețios, de-a dreptul flamboyant.

In a way I just love to mix everything for the sake of mixing. For many people fashion is being dressed as your neighbor, your best friend. But, for me, fashion is expressing your own deep individuality; that is why I have always done noticeable things.

—Christian Lacroix

În cele din urmă haute-couture sau couture nu are neapărat legătură doar cu haina în sine, cu ideea unei haine croite perfect.

Prin intermediul acestor piese unice ți se livrează o fantasmă, un vis, un fel de entartainment, ca și în orice alt tip de spectacol, iar a spune că sensul teatral intrinsec creațiilor Lacroix este la el acasă în perioada sfârșitului de decadă ’80 și începutul anilor ’90 nu este deloc deplasat.

Influența acestui tip de creație a fost resimțită ulterior și în cea a lui Galliano sau Alexander McQueen.

Din păcate, la foarte scurt timp după lansarea casei Lacroix bursa s-a prăbușit, iar efectele asupra preferințelor vestimentare nu s-au lăsat nici ele prea mult așteptate, la fel cum trăim și noi astăzi.

În momente de incertitudine vor fi preferate mereu variantele sigure, mai terne și mai obișnuite. Pentru tipul de creație a la Lacroix trebuie curaj, asumare și bani. Cam multe condiționări.

Business-ul lui Christian Lacroix  din nefericire s-a dovedit de-a lungul anilor ca fiind perfect neprofitabil, așa încât a intrat în colaps financiar iar în anul 2009, Christian Lacroix și-a prezentat public ultimul show.

Un lucru demn de toată lauda, care merită consemnat este că toți cei implicați în realizarea show-ului  și-au făcut treaba pro bono din drag pentru maestru.

Cu toată această neșansă, Lacroix s-a întors fericit la ceea ce știa el să facă cel mai bine: costume de teatru, de operă, design de interior, uniforme pentru Air France.

Inepuizabil ca energie și creativitate, un etern îndrăgostit de culoare- chiar el povestește cum mic fiind îi plăceau atât de mult culorile încât își imagina cum înghite tuburile de galben și de roșu vermillon- Lacroix a revenit cu o colecție comună avându-l partener pe Dries van Noten, un alt rafinat al culorii în primăvara anului 2020.

Colecția pe care o puteți vedea aici   este spectaculoasă, colorată, rafinată. Dries a fost cel care și-a dorit această colaborare și s-a prezentat la întâlnirea cu maestrul cu lecțiile făcute. În cele din urmă, Lacroix a declarat că i-a plăcut la nebunie colaborarea dar că partea cu moda, pentru el se încheie odată cu acest act.

Vă divulg linkul de instagram al creatorului, unde puteți vedea destul de mult din ceea ce se află la ora actuală în centrul preocupărilor sale, inclusiv ceramica.

Nu voi încheia înainte de a vă povesti a doua întâlnire a mea cu o creație Lacroix, de anul trecut de la Musee des Tissus et des Arts Decoratifs.

Pentru că era lume în jurul creației adăpostită sub sticlă protectoare, am așteptat cu calm până am rămas doar eu acolo. O ochisem de la distanță, nu ai cum să nu recunoști o creație Lacroix.

M-am apropiat încet de ea, apoi și am stat minute în șir în contemplare cu emoție profundă și ochii în lacrimi. Din păcate în pozele cu care-mi susțin povestea se vede prea puțin, dar vă asigur că a fost ceva memorabil cum este toată creația Lacroix.

Texturile și culorile curg dintr-una în cealaltă și deși la prima vedere ai avea sentimentul că ele nu merg împreună, la privirea aprofundată realizezi că nu e așa, că totul e armonie, culoare, emoție și bucurie- care transpar toate din maniera sa de creație, exact așa cum și-a dorit perpetuu să transmită.