În seara aceasta ne-am uitat la A Christmas Carol, varianta cu Patrick Stewart realizată pentru Hallmark, asta după ce moș Nicolae a trecut pe la noi, bineînțeles.
Sfîntul Nicolae, episcopul Mirei
Eu mă gîndeam ce noroc pe nefericitul de Ebenezeer Scroodge că l-au vizitat spiritele alea să-l avertizeze că-i pe o cărare pierdută. Păi, serios, dacă mai ai și avertismentul ăsta direct, cred că ești ori foarte norocos, ori foarte iubit, sau chiar amîndouă la un loc, și evident, că deții un potențial aparte care nu este bine să se risipească în răutăți, furie, meschinării, zgîrcenie și alte cele, cum se manifesta d-l Scroodge înainte de vizitele de dincolo. Mai ai și șansa să-ți vezi viitorul organizat de chiar propria-ți atitudine, ca într-o oglindă. Ce-ți trebuie mai mult de atît?
După ce coșmarul a trecut, Scroodge, nebun de fericire în dimineața de Crăciun, se pipăie și vede că e viu, totul era la locul său, nimic nu se schimbase. Aparent, nimic. Numai el. Nebun de fericire, cumpără cel mai mare curcan și-l trimite angajatului său pe care îl persecutase din greu, ani în șir, avînd grijă să spună omului ce-l ducea să nu se știe că vine din partea lui. Asta mi-a plăcut. Așa făcea și Sfîntul Nicolae în timp ce copiii dormeau, iar noi perpetuăm azi acest obicei al dăruirii ca un mic secret, față de copiii noștri și față de cei dragi.
La ceas de somn și de taină, moș Nicolae își lasă darurile copiilor cuminți
A da este infinit superior lui a primi. Eu cred că ați simțit pe piele proprie cît de fericit ești cînd vezi și simți fericirea celuilalt. Așa ca Scroodge în dimineața de Crăciun, dar el este și va rămîne un norocos. Misiunea noastră e mai grea că n-avem ghidajul decît după vocea interioară.
Să fie un Sfînt Nicolae plin de daruri pentru voi! La primit, dar și la dăruit, căci darurile mici cresc oamenii mari.
Nu contează valoarea sau dimensiunea darului ci gîndul ce-l însoțește!