Primăvara 2014- Rochia Calendar II

Da, ştiu că n am postat de vreo lună. Din păcate, se pare că pe parcursul timpului am ajuns să renunţ la multe dintre lucrurile, oamenii, relaţiile care le credeam indispensabile pentru mine la un moment dat. Realitatea este că nu prea există lucruri, relaţii, chiar oameni, care să ne fie indispensabili. Şi nici blogul meu nu se dovedeşte a fi indispensabil. E un an ciudat acesta, în care simt mai degrabă nevoia de a nu spune, decât pe cea de a spune. Toţi spun, toţi comunică-mult, foarte mult, repetat, obsedant, enervant, stereotip, şi nu mă refer doar la domeniul meu de interes, ci peste tot, în tot ce înseamnă sfera socializării. Când toată lumea face, laudă, vorbeşte, se implică, protestează, orice- nu ştiu, ciudat, dintr o tară a mea, simt nevoia să fac contrariul. Aşa încât, iertare pentru pauze, ele sunt bune pentru regăsiri, de orice fel, însă.

Nimereşte postarea aceasta pe data de 8 martie şi face referire la al doilea moment al proiectului Rochia Calendar, ce va avea loc în data de 22 martie.
 Nimereşte, spun, pentru că,  tocmai,  avusesem nişte remarci mai tranşante pe pagina mea de FB vis a vis de clişeele vehiculate despre femei cu acest minunat prilej. Femeia este şi este…femeia trebuie tratată, descrisă, iubită, adorată…şi bla, bla. Să stăm calmi. În fapt real, primim flori, că aşa se face, acoperind cu nişte gesturi stereotipe, ca în cazul multor altor sărbători de gen, vidul imens creat între aparenţă şi esenţă. La fel, şi femeile, intră în hora convenţională a musai-distratului că doar e ziua lor.
Dincolo de această opinie personală succintă, vreau să vă amintesc că femeia aceea, suavă, romantică, fragilă, care necesită protecţia masculină necondiţionată, a cărei imagine. o concurează la popularitate pe aceea a lui Moş Crăciun cu barbă albă, nu mai este valabilă. A expirat, şi a făcut chestia asta, cam demultişor, cam de pe atunci când s a setat socialistic chestia asta cu Ziua Femeii. Nu că femeile nu ar fi aşa. Sunt.
Cele pe care le cunosc eu, şi mi sunt apropiate, aşa sunt, un amalgam inegal dozat de ambiţie, perseverenţă, determinare, tenacitate, alături de sensibilitate, clasica şi atât de desueta lor dorinţă de a fi iubite în lumea de azi a sexului pasager, lacrimile şi suferinţele lor mici, capacitatea de înăbuşi durerile sub surâsuri, enervantul obicei de a vorbi mult, toate la un loc. Nu sunt, nicidecum, nişte păpuşi aranjate frumos, în vitrina de unde vor fi culese, pentru frumuseţea imobilă şi fadă a trăsăturilor lor, aşa cum suntem lăsate să credem, încă sau mai rău, nişte păpuşi gonflabile. Nici vorbă.
Femeia are aceste multe petale. Este o floare. Aceasta este ideea de bază a pieselor din Primăvara. Are multe petale şi multe culori. Infinite. Unele se rup, altele se usucă. Dar tulpina ei se ţine semeaţă şi va da flori într o altă primăvară sau vară. Ce voi posta aici, ca imagini sunt o prefigurare minimală a ceea ce, unii dintre voi vor vedea în 22 martie, Sper să vă placă.
 La mulţi ani F E M E I!