Povestea unei rochii de bal

Ce a purtat cutare sau cutare la cutare eveniment? Ce rochie avea cutărică și de cine era ea creată? Câți metri de material au intrat în X rochie sau piesă vestimentară? Câte ore de muncă au intrat în ținuta Y? La ce eveniment a fost purtată rochia cu multe ore de muncă incluse? Cum a ajuns X-ulescu în posesia ei? A plătit-o sau i-a fost împrumutată de către designer pentru a-și face reclamă? Dacă a plătit-o cât a putut costa? Și așa mai departe…

Suntem familiarizați cu acest tip de percepție, vis-a-vis de obiectele modei, ce reprezintă subiecte senzaționale demne de muls pentru a atrage atenția.

Ca o persoană ce activez demult în acest domeniu, cu mai mult sau mai puțin succes, (cu atât mai puțin cu cât m-am manifestat autohton, respectiv în România, unde e mai greu să reușești vizibil, dar nu imposibil) pot depune mărturie că așa este percepută moda.

Ea este percepută ca o condiție a celebrității minore, medii sau majore. Dacă analizați obiectiv paginile revistelor veți vedea că piesa vestimentară nu este despărțită deloc de personajul care a ales să poarte ținuta. Ele fac corp comun în analiza bârfei ce le însoțește.

Ar putea veni lejer replica că este normal, că hainele sunt create pentru oameni. Desigur, doar că asocierea între o haină superbă și reușită cu un personaj mai puțin reușit nu face un serviciu piesei în discuție, sau prin extensie ideii de modă.

Nu veți vedea niciodată o analiză a unei piese vestimentare în revistele sau tabloidele banale, de senzație. Puteți vedea analize pertinente despre diferite piese de modă și costum în reviste specializate.

La fel ca în orice alt domeniu există aspectul comercial și aspectul de expertiză, specializat ce face diferența dintre connaisseurs și profani.

But what’ s the point cum ar zice un amic de-al meu?

Ideea fericită este că cei interesați de aspectul profund al modei sau care au o pasiune pentru ideea veșmântului în sine, au publicațiile lor-nu în România- pe care le pot consulta.

În vacanța de Sărbători mi-a căzut în mână o astfel de publicație, absolut fascinantă cu analize despre costum și modă aparte.

Aici, în Modes pratiques-revue d’histoire du vetement et de la mode am citit o poveste fermecătoare scrisă din perspectiva unei rochii de bal ce străbate o perioadă istorică ingrată, povestindu-și bucuriile și tristețile prin prisma purtării sau nepurtării sale de către prima sa stăpână.

Povestea se numește Histoire d’une robe de bal, datează din 1871 și este scrisă de Ludovic Halevy, autor dramatic, libretist și romancier. El a scris împreună cu Henri Meilhac libretul operei Carmen de Bizet, asta așa ca să spunem și noi o chestie spectaculoasă, cum e acum trendul.

Rochia spectaculoasă alb ivoire din mătase, satin, tulle, batist și dantelă își povestește istoria, de la creare până la pieire, aproape cu toate detaliile ce fac deliciul unei vieți umane, în adevăratul sens al cuvântului iar descrierile sunt fascinante pentru cineva care iubește creația și cunoaște materialele și texturile.

Istoria umană care trece prin evenimentele celui de-al treilea Imperiu și instituirea celei de-a patra Republici franceză, schimbă, cum este evident și posesoarea rochiei. Rochia de bal ajunge să fie purtată în locul baroanei drăgălașe și suple de o nevastă de general voluptoasă pe care corsajul cam pușca, trebuind să fie modificat.

Povestea rochiei se termină cu asasinarea generalului care a căzut pe un maldăr de haine, iar în cădere a prins între degete corsajul minunatei rochii, care cu greu a putut fi desprinsă de către un comisar și returnată creatorului său, care nu era nimeni altul decât celebrul Worth.

Rochia, după toate răsucirile istorice nici măcar nu fusese achitată creatorului. Dincolo de toată povestea, mai amuzantă sau mai dramatică avem o dată în plus, dovada supremă a legăturii indisolubile dintre evenimentele sociale, politice, istorice și modă.

Așa se dovedește și că din perspectiva veșmintelor, oamenii pot fi neimportanți. Depinde din care punct de vedere privim problema. 🙂

O să încerc să traduc, dacă timpul îmi va permite istoria absolut fascinantă a rochiei de bal, pentru că merită. Iar uimirea este cu atât mai mare cu cât povestea a fost scrisă de un bărbat, iar detaliile sunt absolut suculente, nimic nu ar putea sugera asta din descrierile suratelor vestimentare din dulapul în care rochia de bal a fost păstrată vreme îndelungată.

Imaginile sunt din peregrinările mele muzeistice strânse de-a lungul ultimilor ani, de aceea, pentru imaginile la care nu am autorul, îmi cer iertare.

Enjoy!