Poemele toamnei, încep de azi cu:
Zi de toamnă de Rainer Maria Rilke
Doamne, e timpul. Vara a fost mare.
Așterne-ți umbra pe cadranele solare,
și vîntului dă-i drumul pe cîmpii.
Porunca pentru pîrgă dă poamelor tîrzii,
mai dăruie-le două zile calde,
grăbește împlinirea, să se scalde
o ultimă dulceață în vinul greu din vii.
Cel care n-are casă, nu-și va mai construi.
De-acum, cel singur, singur o să fie:
veghind, citind, el lungi scrisori va scrie
și pe alei mereu va rătăci,
neliniștit, cînd frunzele adie.
Guy Bourdin 1971
Leave a Reply