Futuro Textiles la Muzeul Național de Istorie al României

O expoziție foarte interesantă se desfășoară zilele acestea la Muzeul Național de istorie al României, în parteneriat cu Institul Francez din România sub titulatura de TEXTILES SURPRENANTS, DESIGN&ART – FUTURO TEXTILES.
 Expoziția este deschisă până în data de 17 noiembrie așa că, vă mai rămâne timp să o vizionați, mai ales cei care sunteți în capitală.

Ajunsă în capitală, după succesul avut în Timișoara, unde, a fost inițial deschisă, manifestarea, de excepție ne oferă ocazia întâlnirii cu tehnologie și design de ultimă oră,  concepute ca într-o relație de simbioză perfectă între mediul natural și corpul uman, rătăcită, pierdută sau uitată de oameni, pe parcursul ultimului secol și jumătate.

”Originile fibrelor sunt câteodată ciudate. Cafeaua, o pietricică de bazalt, sau glicina pot da naștere unei fibre, unui fir, unei țesături. Noile fibre par să vină direct din domeniul științifico-fantastic. Interactive, inteligente, supuse la tehnici diverse de enducție, apretare și microîncapsulare, capătă proprietăți cosmetice sau terapeutice, textilele bio-senzoriale de exemplu îți pot modifica anumite condiții fizice în funcție de mediu devenind astfel antibacteriene, termoregulatoare, hidrofile, terapeutice…” – Caroline David, curatorul expoziției.

 Gândită pe trei module distincte: pedagogic, unde vizitatorii sunt familiarizați cu diferitele tipuri de textile noi, cu originile si proprietățile lor, științific- unde sunt speculate capacitățile eco-friendly ale acestora raportate la corpul uman și, artistic, unde noile tipologii ale fibrelor se dovedesc pretextul perfect pentru updatarea profesională a designerilor. Singura problemă reală, în acest demers meritoriu, par să fie costurile producerii pe o scară largă a acestor noi tipuri de textile.

 În imaginile de mai sus, se văd alăturate sursele de proveniență ale fibrelor și fibra rezultată. În ordinea acelor de ceasornic avem în prima imagine floarea de glicină, pânza de păianjen de Madagascar, roca de granit, rădăcină de căpșună întrebuințată pentru producerea unei dantele speciale.  
Mi se pare absolut special, modul cum creatoarea Carole Collet de la Saint Martin School of   Art&Design și-a condus proiectul de cercetare pe direcția  în care plantele, reprogramate genetic  ar produce laolaltă cu fructele, structuri complexe  utilizabile, din punct de vedere, textil,  ce iau naștere pe măsura creșterii plantelor.

http://www.carolecollet.com/dodesign/biolace/
Nu mai puțin interesantă este și structura folosită în vestimentație care are ca materie primă lemnul.

Mai mult decât spectaculoasă, și în același timp de natură să intrige este rochia confecționată din vin. Știu, pare aproape incredibil. Rochia este creată din foliile de celuloză care apar la suprafața vinului prin fermentare, prin suprapunerea succesivă a acestora pe un model, a cărui formă o îmbracă, într-un proces oarecum, similar aplicării foiței de aur pe icoane. După ce aceste straturi se usucă, piesa nu și păstrează proprietățile de flexibilitate, dar cine știe ce ne mai poate oferi viitorul, în materie de inovație?

http://bioalloy.org/micro-be 

O altă piesă absolut specială este rochia care purifică ambientul din jurul celui ce o poartă, care este spectaculoasă nu doar ca inovație ci și ca design- rochia catalytică cu părinții săi Helen Storey  și Tony Ryan. Principiul după care funcționează aceasta este cel al neutralizării poluanților pe baza unor microparticule conținute de o substanță cu care este impregnată rochia.

http://www.catalytic-clothing.org/

Interesante sunt și următoarele creații: bluza autobronzantă (fetelor, nu mai aveți nevoie de solar :P), nu arată ea grozav din punct de vedere creativ, dar efectul post-purtare merită sacrificiul.

Rochia cocon- așa i-am zis eu- care servește pe post de sac de dormit la rigoare, și este și ușor de pliat:

O piesă aparte este rochia realizată din benzile casetelor de odinioară, de Alice Santoro, de care dacă apropii un cap magnetic de casetofon, poți auzi, destul de neinteligibil, ”vocile” protagoniștilor amalgamate în țesătura combinată de poliester cu benzi magnetice.

Suntem, în continuare, în căutare de soluții pentru a supraviețui inteligent cu ajutorul mediului pe care am avut grijă, în timp, să-l secătuim de resursele principale, într-un spirit de lăcomie existențială. Rămâne ca viitorul…inclusiv, al textilelor, să ne spună dacă merităm chestia asta. În continuare, imagini din expoziția care merită văzută.