Despre schimbare și nu numai

Ce au oare, in comun “My fair lady” ( vechea mea obsesie),” Pretty Woman” si “Cinderella”? Aceeasi provocatoare transformare a unei femei simple, neinstruite intr-o femeie sofisticata, rafinata, eleganta. Impreuna cu tot ce inseamna arsenalul fashionist,  protagonistele s-au schimbat si datorita unui nou lifestyle, conjuncturii, lectiilor de dictie, educatiei sau baghetei magice, dupa caz. 🙂
Ideea este ca ele au acceptat din start ca pot fi schimbate,  s-au supus acestui proces, poate cu mai multa galagie ca in “My fair lady”,  sau poate brusc,  ca in “Cinderella” sau  din dragoste ca in”‘ Pretty woman”. .Motivatia pe care a avut-o fiecare este diferita,   insa rezultatul este spectaculos. Mereu aud in jurul meu ca nimic nu se poate schimba, iar asta nu doar in ceea ce priveste partea de inside a fiecaruia,  care e cea mai complicata si greu de schimbat,  dar nu imposibila; se refuza modificarile si la nivelul formal, al aparentei si asta dintr-o mare comoditate si suficienta pentru ca de cele mai multe ori EU este factorul decizional cel mai priceput, abilitat in a lua si aplica hotarari legate de infatisare.

Cu cat omul cunoaste si se familiarizeaza cu mai multe notiuni din diverse domenii cu atat mai receptiv devine la sfaturile celor ce se pricep, este o constatare personala!

Am lucrat si am avut ocazia sa colaborez cu diverse personalitati si temperamente, sa am numeroase experiente profesionale cu oameni flexibili sau mai rigizi; in general succesele la nivelul aparentei si mai cu seama in cel al a aparentei vestimentare/ imaginii s-au inregistrat in randul celor care iti lasau deplina libertate de creatie, de optiune, care te respectau ca si profesionist si e normal sa fie asa.

Nu spun ca ar trebui sa se lase toti hipnotizati ca Mowgli in “Cartile junglei ” de perversul sarpe Ka: “Trust in me, just in me…” :D, dar o cale de negociere trebuie sa existe mereu mai ales cand vorbim de dorinta de a ti schimba lookul cu ajutorul si prin intermediul unui stilist/designer.
Alegerea mea in a discuta despre acest subiect se datoreaza insa unui motiv mult mai profund decat o lasa sa se inteleaga aparentele, ca tot vorbiram de ele si este o pura interogatie, poate retorica la eterna intrebare daca oamenii pot sa schimbe?

Moda se schimba mereu pentru a fi pe placul consumatorilor, oare noi ne schimbam tot atat de iute? Sau doar ne plictisim?

Mi-ar placea sa cred ca noi nu ne schimbam atat de iute in functie de sezonul toamna iarna sau primavara vara, mi-ar placea sa avem un ritm mai lent dar totusi sa fim apti de a ne schimba cand constatam ca “manecutele” ne-au intrat la apa sau nu ne mai incape ”centura”.

Pentru asta trebuie insa acea calitate greu de gasit in zilele acestea a recunoasterii personale a unor limite = umilinta si a acceptarii criticilor care s-au nascut din dorinta de a usura progresul si nu cum gresit se intelege pe la noi, de desfiintare. Romanul e un pesimist increzut, asta e parerea mea! :))