Din data de 8 septembrie, adică de astăzi și până în 16 februarie 2014, MoMu Fashion Museum din Antwerp, prezintă expoziția ce aniversează 50 de ani de activitate ai departamentului de modă al Royal Academy Of Fine Arts din Antwerp, care face parte din multe ale proiecte ale instituției pentru marcarea, tot anul acesta a frumoasei vârste de 350 de ani de la înființare.
Vorbind despre moda belgiană trebuie făcută o delimitare clară între naționalitatea designerilor ce au creat-o și identitatea națională a tipului de design pe care aceștia l-au promovat și care s-a manifestat înt-o varietate foarte mare de la imageria vizuală și design grafic la tipul de învățământ practicat și ulterior aplicat.
La începutul perioadei anilor ’80, guvernul belgian a lansat o strategie bazată pe stimulente financiare serioase ca să dea un impuls industriei textile belgiene.
La 1 ianuarie 1981, Instituut voor Textiel en Confectie van Belgie (ITCB, Institutul Belgian al Textilelor și Confecțiilor) a fost înființat pentru a oferi orientări specializate pentru tot ce includea industria textilă sprijinită de guvern. Industria textilă belgiană putea apela oricând la ajutor guvernamental pentru introducerea de noi tehnologii moderne, iar o campanie întreagă era susținută pentru identificarea, lansarea și susținerea unei mode naționale belgiene. Exista conștiința clară că o asemenea acțiune nu era posibilă fără sprijinul acordat tinerei generații creative pe baza unor oportunități lansate. În 1982, a fost creată competiția anuală Golden Spindle, prima manifestare de gen care a fost cîștigată de Ann Demeulemeester. Printre alți laureați, s-au mai numărat Martin Margiela, Dries van Noten, Marina Yee, Dirck van Saene și Dirk Bikkembergs.
Odată cu binemeritata atenție primită din partea presei, laureații au avut posibilitatea să colaboreze cu firme de confecții care să le producă colecțiile. A fost pentru prima oară când o astfel de deschidere reciprocă avea loc între producători și noii designerii de avangardă.
Designerii nordici au creat un alt tip de modă, de factură reciclată, genul de haine recuperate, parcă, după ce-au fost aruncate și cărora li s-a conferit o altă identitate după acest proces recuperatoriu.
Problema care se pune întemeiat, este ce anume face ca tipul de design promovat de Școala de la Antwerp să fie identificat ca manieră comună când modurile fiecăruia de exprimare creative sunt atât de diferite, și în ce măsură acest spirit creativ și inovator este expresia unui identități naționale specifice?
Există o sumă de aspecte care contribuie la revelarea acestei identități naționale, printre care se află faptul că au beneficiat toți de educația la Royal Academy of Fine Arts în care creativitatea și individualitatea constituiau conceptele cheie cu care se opera. Dezvoltarea profesională și creativă încă de pe băncile școlii era una din noțiunile fundamentale, alături de legătura realizată cu mediul profesional dat de industrie.
Este pentru prima data când tot ce înseamnă imaginea designerului, începând de la conceptul colecției și materializarea sa, până la materialele de promovare, invitații și cataloage beneficiind de un design grafic sugestiv, ca și locațiile alese pentru fashion-show-uri, este perfect controlată. Colecțiile rămân, însă prioritare, iar pasiunea pentru veșminte se găsește totdeauna pe primul loc. Imaginea, pe care o sugerează hainele lor este un amestec de modestie, sobrietate și îndrăzneală, care nu are nimic de-a face cu alura de superstar glamourous sau cu cochetăria, concept tradus în primul rând de veșmântul însuși.
labellecritique
Frumos articol! Ii dau un share.