Motto:

”Divine. You have to be divine. These designers are aesthetes; they need someone whom they consider to be divine. You have to make them dream. ( Betty Catroux)

Poate că multora li se pare lipsit de semnificație să aduci în discuție biografiile și întîmplările mai picante sau mai puțin picante din viețile designerilor și creatorilor de modă, dar vă asigur că nu e nimic plictisitor în ele. Dimpotrivă. Tot ce iese pe dinafară este aparența luxului, iar viețile dincolo de cortine sunt, adeseori, turmentate, contradictorii, spectaculoase. Moda reprezintă ceva care te consumă, care te arde și te roade pe dinăuntru dacă o faci cu pasiune, ca orice altă opțiune de viață și carieră care cere sacrificiu.

Yves cu prima sa muză, Victoire, în partea dreaptă a imaginii

YSL a avut un vis conturat de mic copil în care își vedea numele scris cu litere aurite pe Champs-Elysee. Ce știm noi despre el, la fel ca despre orice altă celebritate este doar partea plăcută, care face rating bun și crează imaginea aducătoare de succes. Dacă nu sunteți curioși( dar eu sunt-consider curiozitatea profesională o condiție necesară pentru progres) nu veți afla niciodată despre căderile lui YSL, inclusiv despre deloc eleganta sa debarcare de la Dior, odată cu lansarea celei de-a șasea colecții a sa, care a coincis fatidic și cu obligativitatea pentru tînărul creator de a se prezenta la arme. Declarat inapt a fost internat și destul de chinuit într-un spital de boli psihice, iar echipa de la Dior a considerat contractul încheiat. Ceea ce acum se petrece destul de des în circuitul designerilor în sistemul modei, era atunci la început, dar nu mai puțin dur, căci totul se număra în cifra de afaceri. După ce s-a refăcut, Yves cel fragil, dar foarte puternic vis-a vis de ambițiile sale ( să nu uităm totuși că era născut în zodia Leului) a deschis propria sa casă de modă împreună cu Pierre Berge omul care i-a stat alături o viață.  Începuturile sale nu au fost la fel de spectaculoase ca moștenirea lăsată la  numai 21 de ani de marele Dior.  Grea presiune pe umerii unui atît de tînăr creator.

YSL cu modele pentru Dior

După ce lansarea primei sale colecții s-a dovedit un succes, drumul său profesional a fost un permanent suiș cu o intuiție teribilă a creatorului, un fel aparte de -a sesiza spiritul vremurilor. Probabil, aici este și unda sa de geniu, în perfecta coordonare cu o lume aflată într-o mutație continuă a valorilor, cum erau acei ani.

O perioadă aparte, exotică și diferită unde avem ocazia să vedem un Yves relaxat, schimbat, decontractat o reprezintă epoca din Maroc, cu desele excursii în Marrakech, unde cei doi parteneri și -au cumpărat o casă- Jardin Majorelle- o superbă clădire albastră cu grădini încîntătoare, ce din această toamnă va găzdui și un muzeu dedicat lui Yves Saint-Laurent.

Pierre Berge și YSL în Marrakech

Ca o dovadă clară că nimic din ce îți intersectează cărarea pe parcursul tău de creator, făcător sau artist, nu are cum să fie întîmplător, perioada Maroc a lăsat o amprentă definitorie în creația celui care a fost YSL, într-o călătorie extra- senzorială pe care acesta o începuse.

În ambientul lipsit de prejudecăți, cunoscut pentru lejeritatea morală și oportunitățile aparte de aventuri sentimentale și sexuale, inhibițiile lui Saint-Laurent cel foarte timid, au început să pălească, lucru evident și din stilul vestimentar adoptat în acea perioadă.

În acei ani el a avut ocazia să-și întîlnească două dintre muzele ce aveau să-i rămînă alături o viață. Pe Loulou de la Falaise și pe Betty Catroux. Foarte diferite ca stil și temperament au fost, poate, într-un fel, yin-ul și yang-ul perfect de care avea creatorul nevoie pentru creația sa.

Yves cu Loulou de la Falaise în stînga imaginii și cu Betty Catroux în dreapta

Betty era înaltă, platinată și foarte slabă, cu o alură androgină, preferînd un stil masculin, de cele mai multe ori, cu pantaloni și tunici, cu predominanța negrului, minimalist, cu aceleași trăiri gemene de tristețe, întrebări, angoase proprii și lui Yves, cu aceași perspectivă nu foarte luminoasă asupra vieții.

Întîlnirea dintre ei, (din clubul de noapte Regine)  după cum povestește chiar Betty Catroux a fost bazată pe atracția fizică dată de similitudinea siluetei amîndurora- ca într-un fel de oglindă, se vedeau reciproc, foarte înalți, slabi și fragili, îmbrăcați amîndoi în negru, Yves în  jachetă și pantaloni de piele neagră iar Betty cu cizme lungi negre în picioare și mai lungi, plus atitudinea ei cumva nepăsător-elegantă ca și timiditatea lui, i-au făcut să se apropie  într-un fel de întîlnire a unor suflete gemene.

Yves și Betty

Betty avea să mărturisească mai tîrziu că ea înțelesese perfect învățătura, lecția modei, predată subtil de cea căreia îi fusese mai întîi model, Chanel care se rezuma cît se poate de scurt și concis la ideea de a fi divină, cum o spune motto-ul acestei postări.

Poate că da, poate că mai prețioasă decît o iubită sau iubit, muza este cea care te face să visezi, neangajînd un tip de relație concretă cu ea.

Loulou, Yves și Betty

Deși YSL a creat smokingul cu an înainte de a o cunoaște pe androgina Betty, colecția din 1968, lansată după mișcările de stradă bine cunoscute era în întregime axată pe ideea costumului de factură bărbătească, constituit din pantaloni cu veston.  Dacă femeile de azi îi datorează ceva acestui mare creator este exact ideea de seducție și de putere conferită prin intermediul purtării smokingului.  Departe de stereotipia femeii păpușă agreată de la Dior încolo, el s-a desprins, într-o perfectă concordanță cu ceea ce simțea că-și doresc femeile în modă, creionînd alura unei femei misterioase, ambivalente, la fel cu ideea de modă, de fapt.

Yves Saint Laurent, French Vogue, Rue Aubriot, Paris, 1975 by Helmut Newton

Despre importanța relației cu Loulou de la Falaise, muză și designer de accesorii ani de-a rîndul pentru YSL, într-o cu totul altă postare.

Loulou de la Falaise by Jean-Pierre Masclet