Iată că după aproape o săptămână de detașare față de evenimentul prezentării primei părți din Rochia Calendar pe patinoarul din centrul Clujului, mi-a venit apa la moară, să pot povesti despre eveniment, dincolo de ceea ce a apărut prin presă și prin comunicate, care preiau doar partea de inedit și spectaculos din orice. Dar cu asta ne-am obișnuit deja.
 Eu sunt cea care face pe povestitorul, în miez de iarnă și vă aduce la ”gura sobei” detaliile acestui story. M-aș simți văduvită dacă nu aș explica originea ideii, tocmai pentru că pentru mine este foarte importantă și este o temă legată de sufletul meu.
Rochia Calendar s-a născut din ideea rochiilor- stări, pe care le numeam așa, în unele din postările mele, pentru că în momentul creației unora dintre ele, traversam momente grele, cum a fost de pildă, moartea tatălui meu, sau altele mai vesele, când mă pregăteam de hoinărit prin lume. Rochiile create în acele momente rețin pentru mine întreaga amintire, ca într-un tabernacol prețios, chiar și cele care evocă tristeți, pe măsura trecerii timpului, amintirile își estompează caracterul dureros, cumva, ciudat, oglindindu-se în concretețea  materială și vizuală a creațiilor care ascund ceva ce nu poate fi altfel povestit; la fel cum povestea și Rei Kawakubo despre motivația reinventării perpetue pe un acelasi croi al unei haine purtate ce încorporează deopotrivă atât noul reinterpretării dar și partea de vechi, de autentic, de viu, dacă se poate spune așa, al unei haine.
‘’ Dacă iei de exemplu, un frac, acel croi al său, împreună cu faptul că a fost purtat secole de-a rândul fără să se fi schimbat , asta reprezintă ceva foarte semnificativ pentru mine. A fost purtat de-a lungul epocilor, este comod la purtat, și de aceea bazându-te pe forma sa istorică ai motivația de a crea ceva cu totul nou dar care în egală măsură deține autenticitatea vechiulului încorporată în sine”
Rochiile, piesele create, marchează, astfel trecerea mea, a oricărei femei, de altfel, prin timp. Dispozițiile noastre sunt schimbătoare și în funcție de aceste stări ne alegem și veșmintele. Sunt multe motivații și argumente pentru acest proiect, care se va desfășura pe perioada unui an întreg calendaristic, trecerile din anotimp în anotimp fiind marcate de prezentările de mini-colecții, cum a fost, de altfel și Iarna, de curând prezentată.
În cazul Iernii, conceptul inițial număra trei piese ce puteau fi înglobate într-una singură, aidoma iernii cu cele trei luni ale sale. Motivul principal de inspirație se regăsește tot în copilăria mea, când cu nasul lipit de geamul mare al casei bunicii, priveam afară, printre florile de gheață pe fereastră, iarna. Din cauza ideii neobișnuite cu prezentarea pe patine, proiectul inițial a trebuit multiplicat pentru că trei piese nu ar fi trăit corespunzător în acea locație și așa s-a ajuns la un multiplu de 3, adică 6.
Cam asta ar fi pe scurt.
Imaginile pe care urmează să le vedeți sunt luate din atelierul meu, mai întâi, iar apoi de la locația cu pricina.
Am preferat să postez și partea de inside chiar dacă nu mă pricep eu la fotografiat, pentru că se simte altfel atmosfera de dinaintea eventului și mi place ideea transformării treptate vizuale a modelelor.

În această primă tranșă de imagini aduc mulțumiri celor de la City News, fotografului Sebastian Crișan, d-lui Madly, tatăl lui Naomi, care patinează excepțional și cursantei mele devotate Inesa Diujicov care mi-au pus cu gentilețe, aceste poze la dispoziție.
În cele ce urmează puteți urmări povestea Iernii spusă de fotografa și prietena mea Crina Prida, căreia îi mulțumesc o dată mai mult pentru devotament și profesionalism.

Last but not least, nu pot să nu fac referire la cei care m-au ajutat enorm în acest proiect și aș începe prin a mulțumi Andreei Marcu Pr-ul meu devotat, care a obținut locația atât de specială și mi-a administrat cu fervoare pagina de FB, pe durata promovării evenimentului,  Lilianei Mihacea- the chief from Euromodels Agency pentru frumoasele modele care știu să patineze, conducerii Școlii de Arte, unde activez de mai bine de un an, Loredanei Danciu de la Protv Cluj și celor două adevărate profesioniste care m-au ajutat în conceptul de styling: Angela Benke pentru hair-styling și Sorana Molnar pentru make-up. Vă mulțumesc din suflet 🙂
P.S Coloana sonoră asigurată de Școala de Arte a fost Valsul Florilor din baletul Spărgătorul de nuci, de P.I. Ceaikovski, și nu Iarna de Vivaldi. 🙂