Exista un nivel in moda, ca si in alte domenii, care multumeste pe toata lumea. Se cheama nivel mediu.

Nivel mediu in exprimare, nivel mediu in aspiratii, nivel mediu in a privi lucrurile, oamenii, lumea.

Nu e nimic rau in asta.

Odata stateam sa ma gandesc daca as fi putut fi vanzatoare intr-un magazin de paine si am ajuns, arogant, la concluzia ca nu.

Ma gandeam atunci cu recunostinta la toti cei care nu au aspiratii la un high- level pentru ca nu ar avea cine sa ne mai vanda paine sau bilete de autobuz.

O sa pomenesc,  a nu stiu cata oara,  despre cei care ma cunosc si STIU ca nu sunt in esenta mea ultima, aroganta si ca am de castigat enorm din relationarea cu diferiti oameni de toate nivelele…nu- mi pica coroana si nici ca mi-a picat vreodata din vorbit, ascultat si impartasit impresii cu altii total diferiti.  De fapt este chiar foarte refreshing sa iei nota de alte perspective.

Insa, in momentul in care dau peste perspectivele sub- medii,  oferite de asa- zisa blogosfera de fashion,  ma  apuca toti dracii. Ma refer la acest tip de blogging pentru ca el este cel care face obiectul interesului meu.

Uneori am incercat ironia ca in http://calina-divasidivanul.blogspot.com/2010/12/peripetiile-unui-fashion.html si a avut mare succes desi au fost si nedumeriri vis- a-vis de pozitia mea neconforma cu ceea ce se stia despre mine.

Alteori,  am incercat temeinic sa pun punctul pe I si sa fac distinctiile necesare intre ceea ce este valoare si ce nu.

In Romania urmaresc doar cateva bloguri de fashion care, parte din ele se gasesc in lista mea si sunt vizibile, parte nu.

Un blog de fashion ca sa ma motiveze pe mine, cea aroganta,  sa-l citesc,  trebuie sa- mi comunice lucruri pe care nu le stiu sau sa-mi furnizeze imagini si perspective originale…but, hey that’s me, cum spuneam!

Intr-o perspectiva medie si nu sub-medie,  exista numeroase bloguri cu care ma impac si le citesc from time to time. Insa nu ma pot impaca cu blogurile care debiteaza platitudini  si ne prezinta noua publicului avid, (hmmmm) tineri designeri prin introduceri banale si lipsite de substanta, facandu-ne partasi la miracolul descoperirii lor de catre autorii plin de fler si informatie din lumea modei.

Oricat ne-ar conveni sau nu, si acum vorbesc in numele celor din generatia mea dar si pentru cei ce i-am avut studenti si impartasim o relatie speciala, experienta colata pe varsta (inevitabil), cultura si informatia, dar si EXPRIMAREA si VOCABULARUL sunt mai mult decat esentiale cand te decizi sa iesi in public.

Fratilor, cand va decideti sa faceti asta,  asigurati-va cu modestie  ca nu o faceti ca sa aveti publicul pe post de oglinda magulitoare pentru un eu subdezvoltat inca.
Iar, tinerii designeri,  nu va lasati cooptati,  de dragul unei publicitati derizorii, pe platforme de promovare dubioase pana nu le verificati. Cine-i cutarica, de cand scrie…are ce spune? imi face un serviciu sau un deserviciu ca apar acolo?

Intamplarea face ca zilele trecute citeam in revista de stricta specialitate  Fashion Theory nr. 15 ( nu e cea din imagine)  publicata de catre editura Berg, taman un articol despre blogurile de moda, o analiza foarte pertinenta si documentata.

Autoarea numeste monitoarele calculatoarelor noile oglinzi ale hiper-modernitatii facand o comparatie absolut originala intre oglinda- oglinjoara a Albei ca Zapada si actualul blog-blogusor al milioanelor de fetite dornice de confirmari timpurii care ne adreseaza cuvantul exact ca la gradinita:  ”Haideti sa cunoastem  cu totii, ( dragi copii  N.R) pe viitoarea mare speranta a modei romanesti tanarul designer X”

Cu noi sau fara noi, prosti sau destepti, docti, semidocti sau mai rau, sfertodocti,  selectia in timp tot opereaza!

Decat parvenit material prefer parvenit cultural…