Fit in…NY

Și veni vremea să vorbim despre New York. Dar, înainte de orice, eu zic, că cei ce intrați pe blog și nu aveți răbdare la citit să o lăsați baltă de la această introducere, pentru că imaginile fără cuvînt, de data aceasta nu înseamnă nimic pentru cel care nu poate să le lege.

Am ezitat mult să încep aceste povești pentru că nu știam de unde să o apuc. Nici acum nu știu, dar mă las dusă de val și de un pahar răcoritor de vin, în adâncul nopții. Cred că cel mai bine ar fi să încerc să- mi amintesc senzațiile trăite în diverse momente. Sunt femeie și emotivă, poate chiar prea emotivă, deci prisma prin care veți citi aceste rânduri este una, poate , nu pe placul multora.

Mă străduiesc să încep cu  începutul, după ce impresiile s-au așezat. Prima zi mă(ne) găsește în buricul Manhattan-ului, căscând gura și încercând să găsim o casă să schimbăm niște bani. Așteptam ceva, nu mai știu ce, într-o intersecție și mă uitam în sus la clădiri. That s it…mi-am zis, constatînd că nu mă traversează nici o emoție specială, înconjurată de zgîrie-norii ăia văzuți de mine, în filme. Încercam să analizez ca un pseudo-credincios căutător de Dumnezeu în biserică, senzația plenitudinii de ” HEY I’M HERE”  dar nu puteam să o găsesc, la fel cum nu suntem învățați să ne trăim prezentul. Acum scriu. Sunt happy. Acum beau vin. E rece. Atunci eram în NY. Eram tot happy dar nu știam. Acum știu.

Acest drum, această călătorie nu a însemnat vizitarea sterilă a unui oraș. A însemnat mult mai mult și vă veți prinde din ce scriu, din ce postez, din cum pășesc, cum a zis directorul meu, când m-a văzut zilele trecute la școală. Nu știu dacă Florina, sau Manhattanul sau Highline-ul sau Soho sau Sachs, sau Met sau libertatea de expresie personală, de acolo m-au făcut să fiu diferită. Am mostra mea personală de parfum new-yorkez pe care o duc cu mine și nu se risipește. Cred că de fapt senzația era de FIT IN la perfecție.

Nicicând, în nici un loc nu am simțit senzația aceasta de lipsă a unei diferențe semnificative între felul meu de-a fi și al unui loc. Iubesc și Veneția enorm dar are tristețe. NYC are foială, lumini, gălăgie, stil, dar are și locuri liniștite. Cred că tot mix-ul ăsta e fascinant.   Prima zi am umblat în magazine. Florina era liberă și ne-a purtat în locuri, în care noi două, singurele nu am fi avut cum ajunge.  Cu un truc șmecher m-am făcut cu o pereche nou-nouță de sandale colorate de la BCBG by Marc Azria. Le-am pus pe picior și nu le-am mai putut da jos. Prima senzație când ai făcut un târg perfect. Anything is possible.

Sandalele se văd puțintel, dreapta jos

O pălărie care ne-a plăcut tare…da n-am luat-o 🙂

Unul dintre șocurile mele  a fost legat exact de această enormă cantitate de tot felul de chestiuni excesive și abundente.

Bine, după două zile eram sătulă și nu doream decît să văd clădiri, muzee și parcuri, ceea ce s-a și întâmplat. Dar despre Met și expoziția fabuloasă de costume  data viitoare.

Save