Trebuia să scriu demult despre haine. Despre veșminte. Despre învelișurile învelișului, trupul, care la rândul său este o îmbrăcăminte sacră, conform unui citat din Marta Graham.
Despre ”pseudonimele nudului” cum le-a numit Tudor Mușatescu.
Dacă cineva a profitat de posibila lor frumusețe și a inventat moda, asta nu mai îmi stă în putere să schimb.
Christian Tagliavini
Dacă moda, a fost apoi privită ca o chestiune frivolă, lipsită de profunzime, taman pentru că se ocupa de o zonă a aparenței, iar nu-mi stă în putere să schimb.
”Este curios cum lucrurilor grave le place să se deghizeze în haine frivole pentru a nu fi luate în seamă. ”Ana Blandiana /O silabisire a lumii
Dacă în zilele noastre, haina și prin extensie tot ce ține de zona imaginii, vehiculată în detrimentul interiorității și autenticității a ajuns să conteze mai mult decât cele pomenite, asta, iar, nu am cum să schimb .
”Hainele au creat mai multe iluzii decât religiile”. Emil Cioran
Pentru că, astăzi, dezirabila aparență a lăsat, cam demultișor, în urmă pe surioara sa esența, nu sunt hainele, ca obiecte, de vină, și cu atât, mai puțin cei care le meșteșugesc.
Norman Norell fotografiat pentru revista Life alături de câteva modele înveșmântate cu creațiile sale.
”Cojile, scoarţele, hainele, măştile nu sunt – ştiu asta foarte bine, o ştiu şi eu – decât coji, scoarţe, haine şi măşti. Nu sunt nimic mai mult, mai substanţial, mai intim. Cojile cad, hainele se sfâşie, măştile se decolorează şi ceea ce rămâne e ideea, scheletul interior şi indestructibil al adevărului. Tot ce-l îmbracă e neesenţial, variabil, trecător. ” Giovanni Papini/ Un om sfârșit
Make-up by Ellis Faas
Am simțit, însă, nevoia să vorbesc despre artefactele modei, care sunt hainele, ce adesea nu mai au nici o vină pentru interpretările și reinterpretările la care sunt supuse. Ocupându-mă de ani buni cu această meserie, nu mi-a trecut și nu o urăsc. Iubesc veșmântul frumos, la propriu și iubesc tot ce ține de partea de concepere a oricărei haine. Iubesc detaliile și părțile nevăzute din spatele facerii unei haine frumoase.
”Acul este mic, dar scumpe haine coase.” spune un proverb românesc. La vorbe de duh, nu ne întrec prea mulți, am avut ocazia să văd acum , cu ocazia acestui mic research.
Nu iubesc și nu am iubit niciodată procesul de depersonalizare al veșmintelor care se traduce prin cantități imense reproducătoare ale unuia și aceluiași model. Sunt, cum spunea, o cunoștință de a mea, de modă veche și cred că fiecare om merită învelișul învelișului său, mai perfect sau mai puțin perfect.
Mary Tuma– Palestine- Homes for Disembodied- instalație cu piese realizate dintr-un material de 48 de metri țesut fără întrerupere.
Cred că cea mai potrivită atitudine pe care o putem avea, față de haine, și nu de modă, este exact aceea de echidistanță, întrucât e deranjantă atitudinea de nepăsare cultivată dar și cea de victimă, fără neuroni, a modei.
”Haina lui, mai multă aţă decât faţă” …spun, iarăși românașii noștri.
Mască bijuterie: Lorand Lajos Fotograf: Thomas Sing
Moda, cea formată din hainele, despre care vă tot vorbesc de la începutul postării, cu al său caracter ambivalent, ce-a dat de furcă multor teoreticieni, ne dă, și nouă celor mai umili făcători ai săi, dileme la ceas de noapte, în care adesea, ne întrebăm de-am ales, corespunzător, să construim pentru alții, mai pe tăcute sau mai ostentativ, învelișurile învelișului, sau merită să renunți…
”Nu cred în viaţa de apoi, dar mi-am luat un schimb de haine.” Woody Allen/ Apărarea invocă nebunia, 2010
Pentru orice eventualitate…
Mar Goman- Sorcerer’ s Dress/2010
Leave a Reply