Pe Chloe (cea) Wise am cunoscut-o datorită unui articol foarte mișto apărut în L’Officiel, ediția franceză, aprilie 2016.
Chloe, este o tânără artistă canadiană care trăiește și activează în New York . Motivul pentru care Chloe a apărut într-un fashion magazin consacrat, este reprezentat de intriganta și ironica serie de obiecte/ sculpturi intitulate Bread Bags, care au ajuns să fie cunoscute datorită unei povești amuzante. Artista i-a împrumutat actriței India Menuez, gentuța fake care a făcut furori la debutul pe marile ecrane al reclamei la Chanel no.5 realizată de către Baz Luhrmann.
Ulterior, s-a descoperit că autorul nu este Lagerfeld, ci o tânără artistă care a luat drept temă de inspirație, pentru seria sa de obiecte, ideea conform căreia pîinea reprezintă un simbol al bogăției și al statusului, iar la ora actuală, acele It Bags, gen Louis Vuitton, semnifică cam același fel de statement. De altfel, ideea de a le numi baguette, folosind denumirea inițiată de Silvia Fendi în 1997, pentru poșetele ce costă averi, pentru care fețe simandicoase stau luni întregi pe liste de așteptare, tot de aici i-a venit.
moshino english muffin, 2015
Îmi vine în minte și asocierea bizară a acestora, de către mult-blamata Marie-Antoinette, fashion addicted, la vremea ei, ea însăși, care a spus că dacă poporul nu are pîine să mânînce cozonac.
Ain’t no challah back (pack) girl-chanel, 2015
Am intitulat postarea așa, parafrazînd celebra zicere, pe exact aceeași tonalitate ironică cu Chloe Wise, care explică că a dorit să creeze o paralelă între idolatria pentru obiectele de lux care conferă popularitate și status, celor care le dețin și semnificația echivalentă a operelor de artă (inspirate din lumea consumeristă, sau nu).
Artefactele, fie ele sculpturi, picturi sau produse ale designerilor sunt obiecte care conferă acel status, prestigiu și popularitate și pot fi privite ca piese componente valabile ale unui capital cultural.
belgian moschino waffles, 2015
PB &J LV, 2015
Iată cum, printr-o întîmplare de destin amuzantă și aparte, a introdus, Chloe Wise, un căluț troian chiar în cetatea modei, în care locuitorii ei, cei destul de inteligenți au apreciat genul acesta de abordare, iar o eventuală colaborare a artistei cu vreun fashion brand nu poate fi exclusă în totalitate, deși ea repetă cu obstinență că sculpturile sale, executate din uretan și pictate în ulei, nu pot fi scoase din contextul artistic.
”I think it completes my critique on the fashion world. My critique here would be, to put it simply, that trends can be based on ultimately nothing, as long as a designer logo is attached – and that is precisely what happened, both to my work and myself as an artist.
pancakes no.5, 2015
Cu toate acestea, Chloe Wise se declară admirativă față de strategia adoptată de designerii care înțeleg să asocieze logo-ul brandului unor produse de modă, ce pot conferi aura de visare și intangibil glamorous femeilor care le poartă.
Dincolo de toate opiniile și răspunsurile la întrebările sale din interviuri, rămâne deschisă și manifestă mai mult decât oricând, plăcerea jocului, ironia, detașarea inteligentă și asumată, cu care trebuie tratat orice aspect cotidian, în spiritul deja familiar, lăsat de ceea ce a reprezentat pop-artul back in time.
Un motto potrivit pentru acest tip de abordare cred că ar putea fi și ”don’t play too hard…”
earl of sandwich, 2015
să nu vi se-aplece 🙂
http://www.designboom.com/art/pancake-purses-bread-bags-chloe-wise-04-01-2015/
Leave a Reply