Ce ciudată e lumea în care trăim acum. Mereu am crezut că cea mai interesantă chestie este aceea de a fi diferit și constatam cu surprindere că tocmai diferența față de unii, sau de anumite atitudini, te condamnă, ea singură. Trebuie făcută diferența, iată că mă repet, între diferență și extravaganță, tocmai pentru că nuanțele sunt importante. La ora actuală sunt așezate, cam, pe același calapod. Cei care fac diferența, nu contează în ce domeniu s-ar situa, sau din punct de vedere al atitudinii vestimentare sunt, aparent, admirați și considerați curajoși, dar apoi devin obiectul șușotelilor micuțe și răuvoitoare fiind categorisiți ca nebuni care exclud normalitatea vorbăreților ciudoși.
Simptom: când cineva, aflați că vă vorbește de rău, să știți că vă invidiază și trebuie să vă bucurați, să fiți îngăduitori, tăcuți și iertători…dar, asta trebuie să fie o chestiune autentică, adică să o simțiți…și asta, chiar că e o chestie de cool. Na, cool-ul ăsta se obține cu foarte multă trudă. Din acest punct de vedere unii sunt dotați cu acel cool, cum era J.C, ca să citez din Jesus Christ Superstar…tocmai l-am audiat azi. Alții, mai puțin aleși nu-l dețin și muncesc din greu pentru el, ca la ridicarea de greutăți în sala de fitness. Prin aceste eforturi repetate, ei se bucură de ei, când răutățile și nimicniciile, strădaniile de a le face rău, voite sau involuntare alunecă elegant pe ei, ca apa pe gîscă. Și atunci, dintr-o obiectivare care se poate întâmpla numai datorită acelei atitudini cool ei știu să mulțumească în deplina conștiență a faptului că au fost ajutați în acest demers.
J.C era și a rămas cool…dar nu acel tip de cool care nu înseamnă nimic și acoperă deșertăciuni poleite…a rămas foarte cool pentru că în fiecare an îi sărbătorim Învierea. Mai diferit ca el nu cred să existe cineva. A fost rău, a fost bine? Timpul ne-o demonstrează.
Leave a Reply