Astazi este ziua fiicei mele care implineste 15 ani. Ma gandeam sa postez in legatura cu un alt subiect drag mie dar fac o exceptie si voi vorbi despre Daria, despre inceputuri si varste diferite, oricat de patetic sau populist li se va parea unora sau altora ca suna.( aici o includ si pe ea…ceva de genul: ”of mama”) Cei care citesc blogul si nu sunt parinti nu au cum sa inteleaga acest tip de discurs asa ca ii scutesc dintru inceputuri de efort.

Bun, ca de obicei acesta este pretextul ca sa va servesc cate ceva din ce-am mai ” croitorit” lately- inca o data, specific ca este mare diferenta intre croitorie si design=creatie. Faptul ca  meseria de designer este strans legata de partea tehnica care este croitoria sau stiinta tiparului si a confectionarii,  nu inseamna ca ele se echivaleaza, nicidecum. In ” Mic dictionar subiectiv de moda contemporana” al Doinei Berchina  aparut la Editura Nemira in 1998 ( cand Daria avea un an :P) este data o definitie extrem de complexa asupra acestei meserii cu care mi-ar face placere sa va familiarizati; conform acestei definitii evident, pe scurt, designerul este combinatia complexa intre un artist=imaginatie, tehnician= savoir- faire sau know- how care trebuie sa detina o cultura generala peste mediu si sa fie updatat cu ultimele informatii despre domeniul in care activeaza, atat tehnic cat si artistic, pentru ca totul se petrece la ora actuala intr-un ritm ametitor, basca si cateva minime cunostinte de marketing si management.
Asta ar fi foarte sumara definitie a acestei meserii. Oamenii care o practica sunt de buna seama la fel de diferiti ca si altii ce practica alte meserii si e mai mult decat sigur ca unii din noi am ramane corigenti la unele aspecte-eu personal, la partea cu marketingul si managementul.
Nu bat apa in piua ca tot voi ajunge la subiectul propus. Vorbind cu un coleg al meu de breasla zilele trecute, meditam la statutul ingrat, de fapt, al meseriei acesteia care ti poate constrange creativitatea in parametrii rentabilitatii si m-am trezit,  intrebandu-ma singura,  ca ce om fi reprezentand noi de fapt? Un fel de struto- camila care merge pe muchie de cutit,  incercand sa faca femeile sau barbatii mai frumosi prin intermediul hainelor…nici artisti, pentru ca nu suntem recunoscuti ca atare in fapt( prejudecata cu artele aplicate= arte minore) si nici tehnicieni desavarsiti pentru ca nu ne place tipul acesta de constrangere rigida.
Meditatie retorica dar v-o pasez.
Revin. 
Fiica mea s-a bucurat de atentia mea stilistica de mica, nu indeajuns insa. Imi pare rau ca nu am apucat sa- i fotografiez la vremea aceea, toate tinutele, pe care apoi le-am daruit altora, e singurul meu regret. Vestimentatia pentru copii era la vremea aceea, o problema si inca este,  tocmai pentru ca,  oamenii indreptatiti sa faca acest lucru nu il fac. O fac in schimb altii care, poate nu se pricep destul si mai ales nu au gust. In vestimentatia pentru copii este esentiala calitatea materialului( si nu doar acolo) si o anumita familiarizare cu caracteristicile psihologice ale varstelor copiilor, intrucat nu poti imbraca o fetita de 2 ani ca fiind copia mamei sale Barbie girl sau orice altceva, si nici un baietel ca pe copia tatalui sau, Adrian Mutu( am ales la intamplare numele)

Pentru ca vorbeam de varste diferite  legate cumva de propria- mi odrasla, am ales sa postez o minuscula creatie pentru o fetita, Sara, care a implinit in data de 12 aprilie 1 an, acesta a fost cadoul nasei sale care dorea ceva mai special…la distanta de cinci zile fiica mea a implinit 15 ani si am cadorisit-o cu niste hainute fancy. Varste diferite, evident abordari diferite si destinatii diferite ale vesmintelor.

Un cu totul alt specific il detine vestimentatia  Dariei si as fi total nesincera daca nu as recunoaste ca ea si-a ales materialul jachetei si parte din detalii, restul apartinandu- mi mie inclusiv optiunea pentru acel tip de fusta. La aceasta varsta deloc simpla, aceste creaturi care incep sa se descopere, au senzatia ca totul trebuie sa fie cat mai la lumina si mai explicit, nu ma pot lupta cu asta, am ales o lungime mai rezonabila a fustei desi am pastrat forma pencil…a iesit ceva foarte dragut pana la urma si mi-a facut o teribila placere sa gandesc in ambele variante, pentru copii de varste diferite, si da, m-as baga sa fac creatie pentru copii si teenageri, cred ca am schimba putin fata strazii in Romanica uitand de eternii skinny jeans si ”bumbace” fara forma.

P.S  Pozele cu rochita Sarei sunt facute de Daria 🙂