E iarnă și iarna se spun povești la gura sobei. Care iarnă, veți zice, îndreptățiți?
Noi, cei din emisfera nordică europeană nu ne putem imagina Crăciunul fără un strop de zăpadă, asta datorită și copilăriei ce a căpătat conotații magice în mintea de adult.
Pentru că am stabilit de la bun început că suntem în poveste, știm și că este zăpadă. Așa pornim azi la drum în povestea de iarnă frumos colorată care ne poartă pașii reali sau imaginari (aici, sper să ajut eu cu imaginile postate) prin orășelul de poveste care este Yvoire, despre care v-am mai povestit și-n alte dăți.
Sau, cel mai bine, închideți ochii și vă imaginați un orășel decorat ca -n poveștile copilăriei, din cărțile acelea tridimensionale pe care eu, personal, nu am cum să le uit.
Magicile cărți ale copilăriei- Daniel Essig Cartea festin
Suntem în Yvoire. Aici, nu putem păși decât cu piciorul, în plimbare, cum suntem atenționați elegant chiar de la intrare.
Yvoire, oraș medieval se vizitează în plimbare
Nu vă mint defel când vă spun că Yvoire este un orășel de poveste, și toată atmosfera dintr-o zi de Crăciun vorbește tăcut și total neostentativ despre magie, cu specificarea că este acel tip de magie care nu stă la cules de către oricine, cum de altfel îi șade bine oricărei vrăji care se respectă; e nevoie de puțintel efort și de multă liniște interioară, altfel sub nici o formă nu veți putea decoda frumusețea tristă a iernii acordată în griuri dincolo de care, aparent, nu puteți citi nimic.
Apoi în timp ce pășiți în plimbare pe străzile înguste și pietruite aveți libertatea de plonjare în orice scenariu posibil v-ar veni în minte și aveți voie să zâmbiți sau chiar să râdeți singuri cu un aparat foto în mână.
Pe vremuri existau acele așa-zise orășele ale copiilor, ce se ridicau ca niște hardughii nereușite în orașele mai mari cu scopul de a fascina copiii și a aduce câștiguri pe măsură, în perioada Sărbătorilor . Yvoire există demult și e foarte natural în frumusețea sa, iar locuitorii săi știu cum să-i conserve frumusețea și pe timp de iarnă. Am ajuns la căsuța Coup de Coeur:
unde avem grijă și de zburătoare într-o manieră foarte drăgălașă:
iar de pomi, într-o altă manieră foarte… umană, i-aș zice eu:
Mai departe, înaintând pe străduțe la fiecare casă întâlnită, tot alte și alte feluri de a decora fațadele, într -un mod foarte personalizat:
Iar natura are felul său absolut aparte de a se înveșmânta pe timpul iernii,
Ca magia să fie completă, în vreme ce eu mă ițesc ca o voyeuristă veritabilă să surprind imagini dintr-o cameră misterioasă,
o pisică neagră și lucioasă trece tacticoasă strada și intră în biserică de unde o va lua Daria fără nici un fel de probleme, la mângâiat.
Cine n-are pisică într-o poveste de iarnă, nu simte corespunzator magia căldurii și a statului la soba unde se deapănă povești!
Să aveți Sărbatori frumoase!
Leave a Reply