”acolo unde va fi comoara ta, acolo va fi si inima ta…” 
Nu, n-am innebunit si nici nu am luat aceasta mica si binevenita pauza ca sa ma reciclez, profesional, cumva intre timp. Poate pare ciudat cand, cateodata nu stim, creativ, emotiv sau altfel, pe ce drum sa o apucam, dar eu  am vorba mea: stau calma ca o sa mi vina ideea, explicatia, drumul, cararea. Zilele trecute, dupa nebunia cu prezentarea Verii am fost intrebata  daca am ideea de plecare pentru Toamna. La momentul acela nu o aveam si am spus, surazand si perfect increzatoare  ca va veni.
Moda a fost si ramane, dincolo de toate etapele evolutiei, sau, dupa caz, involutiei sale, priviegiul celor care vor sa iasa din anonimat. Iesirea din anonimat, ca vrem, ca nu vrem se face prin obiecte cu atribute pretioase care confera purtatorului un anume statut in randul semenilor sai, asta stim demult. Este preferabil spune o vorba inteleapta, sa achizitionezi un obiect scump si deosebit/, decat multe item-uri ieftine. Incepand cu vestimentatia, accesoriile si aici ma refer la bijuterii,  mai ales, parfumurile, toate acestea sunt lucruri pretioase pentru o femeie, si deopotriva si pentru un barbat care se iubeste suficient.

Ce faceti cand aveti ceva pretios? Nu mi spuneti ca l purtati cotidian sau il vanturati asisderea pe sub nasul invidiosilor…ca nu va cred. La categoria asta intra si haina de duminica sau de sarbatoare de la tara. Aici intra parfumul exquisite pe care esti dispus sa platesti gramada, si ca un mic infractor, te duci, intr-un loc tainic, de tine stiut, ii scoti dopul si inspiri. Doar atat. Aici intra pantofii de piele moale, care stau acoperiti in cutia lucioasa cu hartie fina de matase si tot aici lenjeria aia scumpa pe care nici macar nu stii daca vei avea vreodata ocazia perfect corespondenta imbracarii sale. Aici intra inelul mic si simplu, ramas de la bunica, ceasul sau pandantivul cu poza iubitului ascuns langa inima,

Lucrurile pretioase se ascund, se dosesc, se pazesc. Tot ce intra in sfera a ceea ce putem numi pretios se adaposteste. Aici, ar trebui precizat ca pretiosul nu inseamna neaparat ceva foarte scump sau extravagant. Eu am pastrat ani de zile o vestuta, patata de culoare care avusese un design fermecator odinioara pentru ca apartinuse unui prieten drag care murise.
 De fapt, fiecare dintre noi stie ce-i pretios pentru sine si va avea grija sa l adaposteasca corespunzator, fie ca e vorba de un obiect, o amintire, un sentiment. Tot ce moliile si rugina in sens propriu si figurat ar putea distruge, totul trebuie adapostit.
Aceasta este ideea de plecare pentru colectia Toamna, pentru ca insasi anotimpul acesta ne indeamna la adapostire: a roadelor in borcanele ordonate cuminti pe rafturi, a luminii de vara adapostita in imagini cu amintirile din concediu, a zapacelii si disponibilitatii facile ale verii in sertarele mintii pentru mai incolo. Toamna este anotimpul meu preferat in care te intorci ca un catel plouat si supus catre tine, contorizandu ti esecuri, greseli dar si izbanzi…pe care apoi, le adapostesti, poate in cuvinte sau imagini pentru altii.
Bucurati va inca de vara! 🙂