Românul e fericit când face impresie instanțelor valorizatoare ale Occidentului.
Zic chestia asta, în urma citirii și recepționării unui articol scris în secțiunea Living&Travel de pe site-ul online Vogue, scris de o persoană lesser -known în România care se cheamă Brooke Bobb. Articolul se intitulează așa: ”Why You Should Add Bucharest, Romania, to Your Must-Travel List”. La o scurtă analiză doar pe titlu, identific specificarea cu Bucharest, Romania și realizez că Vogue poate targetează un nivel low de educație, devreme ce este necesar să specifice, din start că e Bucureștiul ăla din România, nu că ar mai exista vreunul.
Nasol.
Merg mai departe și mă întâmpină o imagine cu o fată veselă și tânără care e îmbrăcată cu un outfit ce ar putea părea inspirat, la prima vista de portul popular românesc, dar care la fel de bine te poate trimite cu gândul la alte porturi populare din zona balcanică, care plimbă o bicicletă, idilic, într-o zi cu soare, pe lângă o locație care, numai din București nu e. Pe mine mă face să mă gândesc chiar la o zonă de case săsești, mai degrabă, iar sub poză apare numele autorului și data apariției în orice ediție Vogue v-ați putea imagina a anului 2007, e drept anul aderării României la Uniunea Europeană.
Mergem mai departe și aflăm treptat motivele pentru care trebuie ca orice fashionistă care se respectă să viziteze Bucureștiul, și care sunt evident, motive fashionistice. Nu-i nimic în neregulă doar că eu, ca și consumator de fashion autentic, cititor fidel al Vogue-ului care mă trimite în Oagadougou, taman în Burkina Faso, aș vrea mai puțin să dau acolo peste mărci pe care le găsesc și în buricul Europei mele dragi, și m-ar convinge teribil să mă motiveze niște ”lesser known” creatori cum pomenește, plin de tact articolul la adresa lui Carmen Secăreanu, în chiar primul paragraf al articolului.
Cele două fericite posesoare ale magazinului de ”underground luxury”, Entrance ne oferă mai jos câteva sugestii legate de locurile din București preferate de ele, printre care numărăm restaurante, baruri, Madison Perfumery, boutique-ul Raionul 4 și Muzeul de Artă Contemporană. Ok.
Dacă privim problema luată așa din avion, nu poate decât să ne bucure că în prestigioasa publicație Vogue se face reclamă unor locații din capitala noastră. Nu-i nimic grav la o primă citire, și exact buna intenție m-a mânat și pe mine să-l citesc. Apoi, nu am pretins niciodată că un articol din revista Vogue, (cu mici excepții și secțiunea de interviuri) poate să dea seama de oareșce profunzimi intelectuale, dar mă aștept ca un titlu să nu conțină specificări proprii geografiei de la clasa a-VI-A, când se învață capitalele lumii, și nici ca, în primul paragraf, alături de Rick Owens și de Simone Rocha să adauge că mai sunt și alte nume puțin cunoscute ca…și…ca.
Intrăm în detalii, că astea-mi plac mie.
Unu: vă spun eu, de ce sunt mai puțin cunoscute numele unor designeri români în chiar propria lor capitală/țară. De aia pentru că la un articol comandat și plătit gras ca să apară într-o publicație consacrată, indiferent prin ce modalitate, mai mult de jumătate din cunoștiințele mele facebookiste se încântă și dau share-uri peste share-uri, pentru că pe noi ne interesează mai tare IMAGINEA pe care o fluturăm dincolo și sub chiar proprii noștri ochi, decât autenticitatea trudei unor lesser known designeri români.
Pentru că aceștia, unii, ajunși dincolo, și aici nu vorbim doar despre modă, dacă fac treabă și auzim aici, în București, România despre ei, ne vom face părtașii succesului lor și le vom deveni prieteni buni, dar asta doar cu condiția validării externe. Altminteri, pa!
Doi: Pentru cine știe cu ce se papă revistele de modă, e clar că un tip de articol ca acesta, în real și nu în virtual, se află la capătul revistei, unde de multe ori nici nu mai citește nimeni cu interes ce scrie aiurea pe acolo. Deci: umplutură. Pe un site, desigur ar putea fi altceva, dar, în nici un caz nu e un mare motiv de mândrie națională că poate, or veni niște don’șoare să cumpere țoale Rick Owens (pe care-l iubesc) dintr-o butică din Bucureștiul modern și updatat arhitectural. Că alea, dacă nu știu că Bucureștiul e capitala României, sigur n-au auzit nici de ”lesser-known” romanian designers, dar există o șansă mică, ca la reclama din Vogue să golească rafturile. Serios????
Împăratul e în popoul gol, vorbesc pe bune! Trebuie mare atenție, și nu de aia de sluguță la care îi e frică că-și pierde capul, slujba, sau rândul la curte și pupă orice firimitură căzută de la masă.
Fetele alea de au magazinul vor vinde. Dar nu la turiști străini ci la don’șoare românce pline de râvna aderării la imagine, sinonima unui status altfel greu de obținut.
Motivele nefashionistice, pentru care merită Bucureștiul din România vizitat, nu fac obiectul unui articol din revista Vogue. Mai căutați. Mai citiți dincolo de poleială. Și mai moale, cu stindardele. Facem deservicii self-esteemului de țară.
Leave a Reply