M-am gandit ca ar fi cazul sa povestesc cate ceva din ce s-a intamplat joi, 7aprilie in clubul Diesel. Afisul, pliantul si cele cateva imagini nu sunt suficiente ca sa completeze imaginea asupra evenimentului cu pricina.
Din punctul meu de vedere a fost mai mult decat o prezentare de moda. Ceea ce am intentionat sa transmit era mai intai de toate, ideea ca orice vesmant, orice colectie isi gaseste deplina  semnificatie doar in combinatia intre MINTE, TRUP si SUFLET.
De la bun inceput m-a atras ideea unor rochii care au fost locuite candva de purtatoare si ii pastreaza forma; ca niste  vestigii antice, de aceea, ajutata de sculptorul Cornel Tosa, prietenul meu din vremea studentiei noastre, am reusit sa dau forma concreta acestei idei. Rochiile preluand tiparale pieselor din colectie traiau ca identitati de sine statoare in forma fixa si rigida data de turnarea materialului textil in ipsos.

Aceste rochii statui au fost expuse in ambientului extrem de stylish al Diesel-ului punctate extrem de fericit de cromatica rosu auriu.

Rochiile statui au strajuit de asemenea in prima incapere panourile publicitare ale Lianei, contraste binevenite in acest binom trecut-prezent, vechi-nou, static-dinamic.
Publicul a fost asteptat in acest ambient cu un making off al crearii statuilor ce rula pe monitoare si in care intreg procesul devenirii era explicit prezentat, intr-o maniera usor lirica si expresiva, in cadre alb negru filmate si montate de Andrei Popan, extrem de talentat si devotat artei sale.Filmul exista si in masura in care voi putea posta acest making off o voi face. E o realizare in sine acest making off.

Ca sa mai “indulcesc ” acest dramatism al celor doua etape am gandit, apoi colectia, foarte colorata si vesela inspirata din pictura Soniei Delaunay (  a realizat printuri si vesminte la vremea sa, nu doar pictura) unde m-au fascinat mereu geometriile si culorile si curajul alaturarii lor. Exista fara doar si poate o conotatie greu sesizabila dar totusi extrem de feminina in liniile drepte si in formele geometrice. Cred ca este aceea a constientizarii puterii ratiunii asupra instinctelor. La un moment dat am si spus intr-un interviu ca este o colectie pentru femeile care gandesc.

Una dintre ideile funny a fost aceea a votarii rochiei favorite in maniera like-urilor de pe Facebook. Invitatii au primit odata cu pliantul o manuta albastra pe care la sfarsitul prezentarii au aplicat-o pe piesa favorita. Era, indirect, ideea mea de a vota preferintele noastre in “the real life” care face totul mult mai interesant si de dorit…si care ne situeaza, evident, intr-un plan al comunicarii mult mai bun si firesc.

Accentul s-a mutat astfel de pe partea statica, incremenita, oarecum dramatica pe partea vie, dinamica si jucausa, ca o metafora a transformarii prin culoare si suflet.