….lucruri mici și mari, despre valori-cele de mai demult, despre zîmbet și a știi să-l folosești, despre a știi să spui mulțumesc și din cînd în cînd ”la mulți ani” cuiva care știi că- l merită, despre a ști să răspunzi cînd ești întrebat sau provocat și a nu lăsa lucrurile să treneze pentru că nu te poti decide, și da, a te putea hotarî atît în ceea ce e esențial cît și ne-esențial, cum ar fi culoarea unei bluze ( nu piere lumea din asta), despre a asculta muzica (bună) și despre a o lăsa să te modeleze, despre cărți și lumea pe care ți-o deschid ele, despre a ști să scrii în limba ta corect ortografic, și despre liniște care e albastră ca și cerul, despre mirosul toamnei din grădinile arse și despre senzația gerului de iarnă, sticlos, ce- ți îngheață ființa obligînd-o să se întoarcă către sine, pentru a-și putea găsi căldura, despre a te iubi și prețui și a-ți acorda ce e mai bun (apoi o vor face si alții), despre a ignora idioții și a le zîmbi superior, despre mirosul de Chanel 5 și despre cutia cu bijuterii (fără aur și Cartier, neapărat) ce te așteaptă cuminți dimineața și despre draperia care lasă cerul la vedere, tot atunci, pentru o nouă zi,  cînd te trezesti somnoros, despre prietena unui prieten de-al tău care face pîine de casă și iubeste aluatul,  despre prieteni și pahare de vin băute împreună și despre acea comuniune specială între voi, despre priviri întelegătoare și tacite în suferință, despre semnificația cuvîntului ”dor”, despre cei care pleacă dintre noi și despre urma rămasă în suflet,despre lucrurile nespuse care dor altfel decît cuvîntul ”dor”, despre alchimia secretă, neștiută, a colțisorului tău preferat din casă alcătuită din lucruri ce nu înseamnă nimic pt alții – ce frumos să- ți vorbeasca doar ție…despre toate acestea în contrast izbitor cu:
știrile de la ora 17.00 și nebunia de la TV, Elena Udrea și Daniela Crudu, despre ultimul tip de Iphone fără de care îmi dau obștescul sfîrșit dacă nu-l am și apoi nu- l știu folosi, despre cum să fiu VIP cînd n-am nici o calitate esențială pentru asta, dar nici nu- mi trebuie,  despre cum să fiu văzut altfel decat găunos cum mă presimt, despre mall-uri și haine înseriate, multe și colorate, despre gălăgia de pretutindeni și despre obligativitatea de -a mă distra în week- end că am muncit toată săptămîna, despre concedii exotice și poze demonstrative pe facebook ca eu sunt cel mai tare, despre mușchi și lipsa de creier, despre silicoane și fake, despre cine aș putea fi dacă m-aș asculta mai des și nu m-aș căuta la party-uri tematice, întorcîndu-mă mai trist decît cu identitatea împrumutată, despre comunicare și neputința de-a o face real, despre dorință și frică, despre frica de patul lui Procust, unde mă așez, oricum, singur și fără nici un ajutor…despre exterior și atît de puțin interior…