După ce că nu am mai debitat demult ceva consistent, azi mai și postez ceva absurd în concordanță cu ultimele mici eventuri, furtuni în pahare cu apă, care dau, însă seama despre bizareriile unei realități care alunecă la vale tot mai rău.
Lumea ori se plictisește și n-are ce face și atunci se ocupă de conturile altora de FB, sau trimite mesaje bizare de pe numere necunoscute, finalmente, ofensându- te că de ce dracu nu îi răspunzi…fie completează diferite ratinguri în numele tău pe Trip Advisor, fie chiar are ce să facă, băgându-se în seamă mult mai mult decât ar trebui datorită unei funcții care nu are cum să fie eternă, și de aici înțelege să te agreseze pe tine, gata beteag de la răcelile iernii când fix asta nu-ți mai lipsea.
Share-uri stranii la colecții de modă care nu-mi comunică nimic, decât că am reușit datorită iritării să mai născocesc un titlu de rubrică pentru Diva: ”Din ciclul cum să pocim femeia” care, sper că urmează în viitorul apropiat să fie ilustrat corespunzător. Una peste alta a trecut o săptămână foarte stranie, iar gradul de stranietate poate să fie amplificat de faptul că am zăcut vreo trei zile cu febră și în concluzie am delirat la greu. Delirul meu justificat nu are nici o legătură cu delirul colectiv al celor care nu au febră, de aici și postarea absurdă pe care o veți putea citi, gândindu-vă dacă nu sunt afectată în urma tratamentelor suferite.
Căci, până la urmă ce reprezintă normalitatea? În lumea mea delirantă de febră normalitate reprezintă să te adresezi unui om, indiferent ce poziție deții față de el cu minima politețe și înțelegere ( am trăit deja două situații similare idioate în săptămâna delirantă), dacă nu te afli în poziția obiectivă de a face bine cuiva care știi că are o minimă suferință, măcar nu-l șicana cu chestii gratuite și de prost gust, dacă îi ceri cuiva un serviciu nu l tratezi ulterior pe acela ca și cum el ți-ar datora ceva ție. Cam așa.
Colacul peste pupăză este că văd o colecție din seria cool care îmi place mie, în care modelele sunt înveșmântate în articolul meu preferat din fashion, foarte cool de altfel, spielhosen-ul de altădată, din curtea copilăriei, declinat în variante fashion pentru foarte multe dintre voi, care nu știu cum naiba nu v-ați gândit vreodată să purtați pe ger chiloți din blană care sigur vă propulsează taman în uber cool și într-o ordine neapărat succesivă pe patul de spital!
De Mc Queen să nu vă legați!
Mama, ca să mă calmeze, la telefon, îmi spune despre ultimul articol al lui Andrei Pleșu din Dilema veche, în care acesta povestește cum a fost solicitat să facă pe bufonul la o petrecere unde nu cunoștea pe nimeni, pe temeiul că cea care l-a invitat obținuse cumva numărul domniei sale.
Hello gara! (vorba unei prietene) pe ce lume trăim?
Ia aici pentru un delir complet de la Nick Cave, câte ceva:
Leave a Reply