Azi se sărbătorește ziua sf. Nicolae, în traducere liberă este Moșul mic, Moș Nicolae, moșul care precede pe cel mare, ce vine în seara de Crăciun,  care nu reprezintă nimic altceva decât  o perfectă construcție a unei politici de marketing suprapusă peste o sărbătoare cum este cea a Nașterii lui Dumnezeu, și care, în timp, a ajuns să oculteze aproape perfect simbolistica de bază a sărbătorii.

Cluj de sărbătoare- fotografie de Sebastian Cornea

Moș Nicolaie este un moș care, de-adevăratelea, se îndeletnicește cu făcutul de daruri și nu a fost născocit ca să facă vânzări enorme pe perioada Crăciunului. Se știe că Sf.  Ierarh Nicolae, episcopul Mirei, sau Nicolae de Mira (oraș din Turcia) cum puteți să-l găsiți pe Wikipedia, dacă sunteți curioși, a lăsat un săculeț cu bani de aur  la ușa unei familii sărace care nu avea posibilitatea să și mărite fetele. Pe rând, sfântul a cadorisit familia, în secret, cu bani ce funcționau ca dar de zestre pentru cele trei fete.  Acest gest aparte  l-a propulsat pe episcopul Nicolae într-o legendă de neuitat, care ne fascinează, și pe noi, cei complet desacralizați, chiar și astăzi.

Darurile mici ale oamenilor mari

Acesta era doar intro-ul.

Pentru cei preocupați de citirea unor semnificații dincolo de aparență, darurile Moșului Nicolae pot să vină, nu neapărat în forme materiale, concrete și precise, care, deși, ar putea părea neîndestulătoare la prima vedere, pot să-ți hrănească ființa, aparte. Mă număr printre aceștia, nu pentru că nu aș fi primit cadouri ci pentru că, un cadou ”abstract”, sau chiar mai multe, cum a fost cazul zilei de ieri, pentru mine, le trimit pe celelalte la măturat cărarea. Mi-am dat seama că o emoție pozitivă te copleșește mult mai tare decât una negativă, în sensul nereceptării firești a binelui, cu care ar trebui să fim familiari și nu a răului.

Ne-am pierdut sau ni s-a atrofiat complet glanda responsabilă cu acceptarea valorilor pozitive, cu trăirea în acest tip de valori. Nu sunt nici bigotă, nici excesiv de practicantă, nici fundamentalist-religioasă, dar atâta vreme cât am nimerit să viețuiesc în această perioadă ingrată de timp, nu voi înceta să focusez asupra aspectelor care ne-ar putea reda, într-un fel, esența inițială.

Știu cu fermitate că nu sunt singură în acest tip de convingere,  dar poate diferența să fie, chiar faptul, că o pot verbaliza, în condițiile luptei într-o ”arenă”, unde ne luptăm cu lei mult mai fioroși decât ar putea părea cei de odinioară.

Vă doresc daruri alese de Sf. Nicolae,

Călina

Daruri mici pentru pici 🙂