Tag: Doucet

Designerii lunii februarie: Jacques Doucet, Louis Feraud, Hubert de Givenchy, Mary Quant, Patricia Field

Sper să reușesc să mă țin de ce am început, adică de adus spre cunoașterea cititorilor contribuțiile (uitate de vreme sau de  distanța suficienței noastre) unor designeri de modă, pe care am înțeles să-i grupez după data nașterii, eu fiind foarte pasionată, după cum știți deja, de zodii și astrologie.  Zic, sper, pentru că am mai promis eu multe și n-am fost in stare să mă țin de cuvînt. Postările acestea nu sunt, nici ele, floare la ureche cum s-ar putea părea, ci necesită documentare și sinteză, ori asta presupune timp. Cîteodată mă întreb și eu de ce fac asta, că este evident, că nu neapărat, pentru voi. Sunt sinceră.  Nu știu cîtă lume mai este pasionată de creația lui Jacques Doucet, primul designer, pe care îl aduc, azi în discuție. Sau cine a fost el? Mai interesează pe cineva?  Am găsit pe site-ul Metropolitan Museum niște creații de-ale lui care îți taie respirația prin complexitatea detaliilor și eram ca un copil care se foiește de fericire în fața unei comori incredibile. La prima pagină, m-am oprit și m-am dus să-mi fac ceva bun ca să pot savura comme il faut ce am găsit. Așa încît răspunsul este că prima dată o fac pentru mine. Este ca și cum mi-aș face conștiincioasă niște lecții.

Postarea este împărțită în două părți datorită lungimii sale. Iau în considerare că poate în epoca noastră dementă nu are nimeni răbdare să citească atît din prima. Cu fetele 🙂 ne întîlnim în data de 3 martie și va fi o postare nu mai puțin interesantă decît aceasta.

JACQUES DOUCET - 19 februarie 1853 
''For Doucet, dignity and luxury were more important than novelty''

Jacques Doucet a avut marele noroc să se nască într-o familie înstărită, care avea deja o afacere în domeniul textilelor, și anume lenjeria, mai ales cea bărbătească, care pe vremea aceea nu se rezuma la un chilot cu un elastic pe care să fie trecut numele, fiind destul de complexă ca execuție, și de departe, mult mai sofisticată decît ce știm noi acum. Tînărul Doucet a fost încurajat de tatăl său pe direcția specială pe care și-o dorea, aceea a creației de veșminte feminine extrem de elaborate, cu multe detalii din zona couture după cum vă veți putea da seama și din imagini.  În atelierele Doucet s-au instruit celebrii designeri de apoi,  Paul Poiret, Madeleine Vionnet, care a fost chiar șefa atelierului de croitorie înainte de a-și deschide propria sa casă, de altfel ca și Poiret. Casa sa de modă Jacques Doucet și-a deschis porțile în 1871 și avea printre clientele sale nenumărate actrițe celebre ale epocii Liane de Pougy, Rejane, Sarah Bernhardt, Belle Otero.

Rochiile sale erau prețioase, cu aplicații din dantele diferite, sofisticate, pe care le aducea de multe ori de peste granițele Franței, cu  panglici de mătase și catifea, și flori executate manual,  cu broderii din mărgele și ață.

Pentru Doucet era esențială impresia de lux și măreție conferită de veșminte și mai puțin originalitatea. Numele său, la vremea aceea se bucura de același prestigiu ca și cel al lui Charles Frederic Worth, contemporanul său. Gusturile sale elitiste l-au făcut remarcat și ca un colecționar pretențios de mobilier, obiecte de artă, pictură și cărți. Lui Doucet i se datorează  apariția costumului feminin,  așa numitul tailleur din stofă, ca și includerea în creațiile sale a blănii, tratată ca material și croită pe corp. Casa Doucet s-a închis după primul război mondial cînd gusturile femeilor cereau alt tip de vestimentație pe care, clasicul Doucet, în vîrstă la vremea aceea, nu mai putea să le onoreze.

LOUIS FERAUD n. 13 februarie 1920
'I live in the joy of being surrounded by women, of somehow directing their destiny, in so far as their destiny depends on a note of excess’

Casa de modă Louis Feraud a făcut deliciul tinereții mele, pe vremea cînd, în România au început să apară primele reviste de modă, altele decît cataloagele Neckermann și Otto, ce erau top hit pentru perioada de dinainte de evenimentele din decembrie.  Îmi plăcea luciul și culorile reclamelor Louis Feraud, iar mai apoi am aflat că fostul locotenent din Rezistența franceză era pasionat de pictură și de grafisme, lucrul evident și în creația sa de modă, inspirată de multe ori din arta altor culturi, mai ales cele ale Americii de Sud.  Una dintre declarațiile sale ce-i rezumă crezul artistic, exprimă bucuria sa de a trăi înconjurat de femei frumoase, cărora le poate orienta, cumva,  destinul prin intermediul veșmintelor dedicate lor.

Creațiile Louis Feraud sunt particulare tocmai prin aceste combinații geometrice de alb cu negru din printuri, în care introducea apoi pete pline și saturate de culoare. Deschisă în 1955, la Cannes, casa de modă ce-i poartă numele a avut perioada sa de glorie odată cu creațiile tinerești, ready-to-wear  purtate de Brigitte Bardot, popularizate prin fotografiile actriței, ceea ce i-a adus un succes imediat. Printre  clientele sale s-au numărat Grace Kelly, Ingrid Bergman și, un detaliu deosebit- mama lui Cristian Lacroix.

Louis Feraud  și-a deschis apoi un boutique la Paris, în 1956 și a început să producă și vestimentație couture  alături de linia pret-a-porter. Afacerea sa a progresat pas cu pas, continuînd cu creația de parfumuri, accesorii și deschiderea unei linii masculine.  Din cauza culorilor sale puternice, solare, a imprimeurilor încărcate, el și  prima sa soție, alături de care și-a condus afacerea ani buni,  au fost porecliți ” The Gypsies”.

Louis Feraud s-a retras în 1995, din afacere, lăsînd-o fiicei sale, iar mai apoi în 1999 casa de modă a fost vîndută grupului olandez Secon. În 2001, acesta a vîndut o parte din acțiuni concernului Escada, iar de atunci urma brandului s-a pierdut fiind trecut la categoria vintage.

 

HUBERT de GIVENCHY n. 21 februarie 1927
“Dressing a woman is to make her more beautiful—isn't that the point of it all?”

Givenchy, aristocratul, la propriu, a fost protejatul și în egală măsură învățăcelul lui Cristobal Balenciaga,  de la care a deprins minimalismul creației și importanța măiestriei fitting-ului legat de corpul uman. Căutînd date despre el, am găsit unele surse care pomenesc cum că el ar fi fost cel care a lansat celebra rochie sac, în vreme ce altele susțin că era o creație comună a celor doi. Realitatea este că Givenchy a fost un apropiat și confident al maestrului iar atribuirea netă a creației acestei piese unuia dintre cei doi este o inutilitate.  Este cum nu se poate mai clar că influența lui Balenciaga nu avea cum să nu fie resimțită de tînărul creator aflat în formare.

De altfel, Givenchy își manifesta admirația necondiționat față de mentorul și prietenul său, de cîte ori avea ocazia. El a spus într-un  interviu acordat revistei Women’s Wear Daily, următoarea frază, ce rezumă exact tipul de relație absolută de admirație în fața maestrului: ” Balenciaga was my religion. There is Balenciaga and the good Lord.”

 Poate că vă este cunoscut acest creator datorită relației îndelungate cu cea care a fost superba Audrey Hepburn, muza și prietena sa de-o viață, căreia i-a creat celebra rochie neagră din filmul Breakfast at Tiffany, ce a devenit o imagine iconică, deopotrivă pentru modă dar și pentru cinematografie.

Colaborarea cu Audrey Hepburn a început la dorința acesteia de a fi îmbrăcată de Givenchy pentru filmul Sabrina. Neavînd timp să-i creeze ținute separate, deoarece lucra la o nouă colecție, Givenchy i-a propus să aleagă din ceea ce era deja existent ceea ce s-a și întîmplat. Costume designerul producției era nu mai puțin celebra Edit Head iar numele lui Givenchy nu apare ca și contribuție la garderoba actriței.

Givenchy  a avut ani de pregătire, înainte de a-l întîlni pe Balenciaga în 1953, lucrînd cu Jacques Fath, Lucien Lelong, Robert Piguet și Elsa Schiaparelli, creatori pe care îi voi aduce în discuție cînd le va veni momentul.  Ajuns la Paris, el a urmat cursuri la  École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, punînd bazele unei educații artistice înainte de pregătirea tehnică.

Hubert de Givenchy, cu toate acestea era, la fel ca și alții de-o seamă cu el, fascinat de material, ca punct de plecare în creația de modă, insistînd asupra faptului că materialul are o viață interioară pe care trebuie să o intuiești și să o respecți cînd creezi.

Estetica sa a fost și a rămas extrem de simplă, clasică, minimalistă, chiar mai minimalistă decît a mentorului său, aș adăuga eu, iar într-un interviu din 2010 el declara că cel mai greu lucru este să creezi ”the little black dress” pentru că trebuie ceva simplu, esențializat.

Givenchy și-a deschis propria casă de modă în 1952, debutînd cu o colecție care s-a bucurat de un mare succes iar una din piesele care au făcut istorie este celebra bluză Bettina, denumită astfel după modelul Bettina Graziani care a purtat-o.

Hubert de Givenchy trăiește și azi avînd respectabila vîrstă de 91 de ani, iar la casa de modă ce-i poartă numele s-au perindat designeri nu mai puțin celebri ca John Galliano, Alexander Mc Queen și Ricardo Tisci. Într-un interviu recent, creatorul ne mărturisește că nu este prea încîntat de ce se întîmplă în modă la ora actuală, că  prezența actrițelor de la Cannes nu are mai nimic din grandoarea apariției unei Carole Lombard sau Judy Garland, respinge unele colecții din start ca fiind create doar ca pretext pentru vînzarea de accesorii, și consideră pe mulți dintre designeri în afara realității,  cu creația unor haine imposibile care nu țin seama de viața   concretă, palpabilă a femeii.