Ieri au avut loc licentele anului III de la design vestimentar Sibiu, an format din 8 studenti. Licentele s-au desfasurat dupa un program fixat de comisia de licente astfel: dimineata a avut loc sustinerea teoretica a lucrarilor, ( inaintea prezentarii propriu zise !!!!) deci studentii au teoretizat in fata comisiei, formata doar din cadre didactice nespecializate in acest domeniu, asupra a ceea ce comisia inca nu vazuse.
Bun si asa. Aflu dis de dimineata din gura Dianei ca nu-i lasa sa intre la sustinerea lucrarii teoretice pentru ca eu nu completasem niste referate despre care nici nu fusesem anuntata in prealabil, cu atat mai mult cu cat stabilisem contactul cu sefa de catedra inca de marti si aceasta stia ca voi fi in Sibiu de vineri. Bun. Fug iute sa rezolv birocratia care se aplica doar studentilor coordonati de mine (fara nici un temei legal, aflasem in prealabil).
Se rezolva problema, studentii intra si sustin teoretic lucrarea cu micile frecusuri previzibile. Pe la ora 12 se termina totul, comisia obosita se retrage , noi ne retragem in atelierele Fac. de Inginerie Textila, (care ne-a pus mereu spatiul sau la dispozitie) pentru ultimele retusuri si calcarea tinutelor.
La ora 16.00 avea sa inceapa prezentarea. La ora 14.00 incep sa vina fetele, manechinele, adica – ce nu erau profesioniste – pentru ca studentii nu-si pot permite sa plateasca la nivelul acela, iar catedra nu are nici cel mai mic interes in a stabili un “targ” cu o agentie de modele care sa fie reciproc avantajos. Nu se stia inca la acea ora ce sali sunt destinate fetelor pentru a se schimba. In cele din urma, spun Dianei sa ia 3 chei de la poarta , care considera ea, pentru ca d-na sefa de catedra ne promisese, nespecific insa, trei sali.
Bun. Se rezolva pentru ca s-au descurcat copiii. Eu incep sa alerg dintr-o parte in alta sa supervizez atat cat pot, imbracarea si stylingul pentru colectiile de care eram raspunzatoare ca si coordonator, in numar de 5.
Studentii aveau emotii, cum era si firesc. Mai facem cate o poza, mai zambim, ne imbarbatam, ne promitem ca mergem la beri dupa. Urc la etaj sa-l ajut pe Dorin a carui colectie necesita niste ajustari cu accesorii metalice.
La un moment dat intra Alin Galatescu, pe care, evident, il stiam, dar facem cunostiinta si schimbam cateva impresii si apoi coboram, el cu cateva minute inaintea mea, suficient ca eu sa nimeresc in timpul prezentarii incepute fara nici un anunt prealabil si fara ca nici unul dintre studentii mei sa fie instiintat despre asta sau pregatit.
Prezentarea a inceput fara nici o logica organizatorica cu o studenta al carei nume incepea cu M, nici macar logica de bun simt a iesirii in ordine alfabetica, poate doar in logica stupida a coordonatoarei celorlalte colectii ce dorea sa le dea intaietate studentilor sai. De aici a inceput haosul; studentii trebuiau sa mai imprumute cate un manechin de la unul la celalalt si in haosul creat panica si lacrimile au fost inevitabile. Momente penibile de pauza in care, desi anuntate de d-na coordonatoare colectiile intarziau sa apara. La mine s-a prezentat d-na sefa de catedra sa ma atentioneze sa nu intru cu comentarii “subversive” despre colectii; vazand ca onorata mea colega spune doar titlul si absolventul m-am simtit datoare sa explic, in cazul copiilor coordonati de mine, sursa de inspiratie pentru ca cei din public sa priceapa cat de cat demersul. M-am uitat la ea si am spus franc ca nu voi face asta pentru ca nu fac aprecieri asupra colectiilor ca sa influentez comisia, ci, doar vreau ca publicul sa priceapa ceea ce vede. Va invit sa cititi pe wallul lui Alin Galatescu de pe Facebook impresia despre “showul” de moda de la Sibiu. Chiar a fost traumatizant. Mai mult decat atat, pun pariu ca the blame it will be entirely mine…”c-asa-i in tenis!” Bine ca au scapat de o pseudo scoala in care impostura si non valoarea isi dau mana si se imbratiseaza cu veleitarismul, promiscuitatea si dezinteresul real pentru a face invatamant de calitate .
Ca un facut, cand am ajuns acasa mi s-a stricat laptopul asa ca nu voi putea posta decat cateva poze deocamdata care nu sunt nici ele prea grozave ca eram cu totii nevricosi, including me!
In ce ma priveste, intentionez sa cercetez in ce masura mi-au fost incalcate drepturile in contractul de colaborare si intentionez sa redactez un memoriu la Ministerul Invatamantului, privitor la ceea ce se intampla in aceasta sectie si catedra unde salariul unui asistent universitar ajunge la cca 6.200 de lei brut pe luna, comparativ cu cel al unui lector (subsemnata) la plata cu ora, ce n-a depasit netul de 900 lei pe luna.