Materialul următor îl puteți găsi de mîine pe site-ul Radio Cluj sau audia- tot mîine și săptămîna viitoare pe frecvența 95.6 fm în cadrul rubricii Radio Cluj…la modă. Ce voi adăuga aici în plus, sînt doar considerațiile mele legate de plecarea dintre noi a lui Karl Laferfeld.
El nu s-a numărat niciodată printre designerii mei de suflet, dar din amintirile de studenție rețin cu oarecare precizie o prezentare de prin anii ’90 cu niște peruci blonde baroce și un machiaj cu o linie neagră trasată pe mijlocul feței- sper, totuși, să nu mă înșele memoria.
Eram admirativă ca un pui de găină în fața lui Zeus, dar un fel de admirație lipsită de sensibilitate și de emoție. Eu nu l-am simțit corespunzător ca designer, decît pe alocuri și după aceea, matură și rebelă, nu au fost de puține ori ocaziile cînd studiam creațiile sale și le găseam prea ”chinuite”, prea ostentative, prea demonstrative. Haider Ackermann pe care îl iubesc necondiționat ca designer îl admira nespus, iar Lagerfeld la rîndul său îl considera ca unul dintre puținii care i-ar fi putut succede din punct de vedere profesional.
Mai tîrziu am avut ocazia să citesc fragmente biografice ce-l aveau ca protagonist. Mi-am schimbat radical părerea din toate punctele de vedere iar, acest material îl consider ultimul omagiu al puiului de găină în fața lui Zeus. 🙂
Karl Lagerfeld s-a stins din viață acum două zile iar internetul bubuie de această știre, peste care nu puteam să trec nepăsătoare.
Dincolo de acest eveniment trist, Karl Lagerfeld este unul dintre designerii vizionari care au avut una dintre cele mai semnificative contribuții exact în sectorul pret-a-porter despre care trebuia să vorbim azi.
Puțini știu că la concursul organizat de Secretariatul Internațional al Lînii din 1954 pe lîngă Yves Saint-Laurent care a cîștigat la categoria rochii locul I se afla nimeni altul decît colegul și prietenul său Karl Lagerfeld care a cîștigat și el la secțiunea mantouri.
Visul lui Karl de tinerețe, probabil ca al multora, era acela de a lucra în haute-couture. După un stagiu scurt la Pierre Balmain care îl dorise de stilist, Lagerfeld se mută la Jean Patou pînă în 1963, cînd se decide să lucreze ca free-lancer pentru mai multe firme de pret-a-porter.
Cea care a văzut în el un talent aparte cu un simț acut pentru actualitatea modei, n-a fost nimeni alta decît Gaby Aghion, fondatoarea casei de modă Chloe, pentru care Karl a și lucrat ani buni. Ea avea să mărturisească mai tîrziu despre el că era cel mai intelectual dintre designerii care se perindaseră pe-acolo.
Din tinerețe Karl era o fire aparte, cu un simț al superiorității personale de natură să-i supere pe alții, nu odată felul său de –a fi, de –a apărea, de-a se purta a stîrnit rîsete, controverse și chiar judecăți nedrepte.
’’Sînt ca o caricatură a mea și asta îmi place. E ca un fel de mască și Carnavalul de la Veneția durează pentru mine întreg anul’’, declarase el la un moment dat, dar, din nou, puțini știu că în spatele măștii sale, și a imaginii la care lucra de tînăr, s-a ascuns un erudit, un pasionat colecționar de artă, un cinefil aparte și un generos în adevăratul sens al cuvîntului pentru prietenii săi și cei apropiați. Era extrem de prolific și din punct de vedere productiv și extrem de pasionat de ceea ce făcea, aproape obsesional, s-ar putea spune. Cum tot el declarase într-una dintre frazele teribiliste care făceau deliciul celor ce-l intervievau zicînd despre sine, că este ca un fel de nimfoman al modei care își găsește cu greu satisfacția.
Nasul comercial al lui Karl se poate să fi fost o trăsătură moștenită de la tatăl său, om de afaceri prosper, a cărui avere a moștenit-o fiul său, relativ devreme. Acest nas l-a determinat, să simtă direcția în care moda avea să meargă, așa încît visul său cu haute-couture a fost pus deoparte ani buni pînă cînd Lagerfeld a fost numit director artistic al casei Chanel în 1983, printre atibuțiile sale numărîndu-se divizia de pret-a-porter, couture și accesorii.
De casa de modă italiană Fendi l-a legat o colaborare lungă cu surorile Fendi, el creînd liniille de accesorii și haine de blană, iar colaborările sale cu firme ca Steilmann, Woolford, Diesel și H&M au contribuit la o și mai accentuată democratizare a modei, într-o perioadă în care statutul designerului de succes, avea indiscutabil, conotația inaccesibilității.
Personalitate excentrică, a avut ca obiectiv principal șlefuirea unei imagini aparte, încă din tinerețe, imagine ce conținea nu doar felul de-a arăta, ci și life-style-ul aparte, deopotrivă cu trecutul său privilegiat de moștenitor răsfățat și bogat.
Acest balans între imaginea voit-prețioasă pe de-o parte, și disponibilitatea sa creativă pe de altă parte au făcut ca acest personaj- cum altfel- să ne facă mîndri că i-am fost contemporani.
Cînd spun disponibilitate creativă vă rog să aveți în vedere contribuțiile sale esențiale în costumul de teatru și de operă, abilitățile sale de fotograf, și pasiunea sa pentru cărți- în 1999 Lagerfeld a deschis o librărie în Paris pe strada Lille la nr 7, spațiu pluricultural ce găzduia și studio-ul său fotografic.
Peste ani mulți sper ca urmașii noștri să privească spre King Karl cu aceeși reverență cu care, acum vorbim despre Dior, Balenciaga sau Chanel, întrucît meritele sale într-o lume saturată de mode și modele nu sînt deloc de neglijat.
Pînă la următoarea noastră întîlnire vă las cu o altă replică de-a sa, rămasă celebră:
‘’ Șicul este ca un fel de maioneză, ori are gust, ori n-are nici un fel de gust’’