Pretext: chiar vine primăvara și am ieșit din oraș azi. Ieșirea din spațiul citadin copleșitor și agasant te îndeamnă la a gândi…nu doar la a sta :)- la a simți, mirosi, asculta, privi- toate la un nivel mult mai accentuat al unor simțuri purificate prin simpla acceptare de a ieși din zona urbană familiară. Ce aiurea vorbesc!
A fost o zi intensiv emoțională pentru mine pentru că am avut întîlniri cu amintiri ce nu le-am trăit de fapt, niciodată. Azi am vorbit mult despre tata, încerc să- l recuperez așa cum nu l-am cunoscut niciodată,  doar din frânturi și amintirile drumurilor sale, pe care ajung să calc întâmplător și eu acum.
Am fost la Ciucea la Muzeul Octavian Goga. Tata a scris o monografie despre Goga iar eu, la trei pași de acest edificiu,  nu l-am văzut niciodată. Directorul muzeului, ( același de 30 de ani) d-l But,  a zis că nu-i vine să creadă că tata are așa o fiică mare :). Îmi plac amintirile, chiar dacă unele,  nu sunt toate ale mele. Astăzi, trei persoane mi-au vorbit despre el, nefiind legate între ele,  decât prin această ocazie a deplasării acolo.
2(X)ist means to leave a trace. 

Un om naște alte și alte tipuri de amintiri în cei cu care interacționează sau relaționează. Nu ne gândim niciodată la asta când facem chestiile astea și e firesc. Pe urmă rămâne oglinda memoriei păstrătoare cu reflexele proprii să te alcătuiască, să te ființeze cumva, ciudat.
Am ales, din nou,  imaginile frumoase ale Crinei să ilustreze ideea acestei perspective diferite pe care o naște orice în noi- în funcție de soare sau de ploaie. de lumină sau de întuneric, de context sau de pretext, de dispoziție sau de indispoziție & so on. Atât că am mutat-o, inevitabil pe tărâmul veșmintelor, cum era de așteptat.
 Imaginile cu această ”fustă buclucașă”,  cum am intitulat eu,  folderul cu poze,  au și ele în spate o istorie destul de funny. Prima imortalizare a fustei s-a făcut în lipsa mea, dar cu indicații precise date fiicei mele, care urma să o poarte la shooting. Ea a purtat-o taman invers cu funda pe stînga,  ceea ce a dat naștere unui val imens de proteste și reproșuri din parte-mi, asupra sa de care, acum îmi pare rău. Crina s-a atașat de piesa asta, poate și datorită ”suferințelor” mele stilistice și ulterior a pozat-o în varii ipostaze ,  unde semnificațiile care se desprind sunt la fel de diverse. Și a ajuns să nu mai conteze nenorocita aia de fundă dacă e pe dreapta sau pe stînga, așa cum chestiile nasoale dispar cu timpul și rămân cele frumoase.