Zona Franţei în care ne-am petrecut câteva zile de vacanţă superbă este celebra regiune Haute Savoie, şi dacă nu aţi auzit încă de ea, sau v-a tentat altă regiune până acum, neapărat următoarea destinaţie se cere să fie acolo. Nu voi face aprecieri sterile despre cât este de frumoasă bucăţica aceasta a Franţei şi nici recomandări turistice.
Voi povesti absolut simplu şi total lipsit de preţiozităţi lingvistice, pe care oricum nu le gust, în detrimentul lipsei de idee din spatele acestora…paranteză…e ca o haină perfect cusută de croitoreasă fără pic de concept…voi, povesti, deci, subiectiv şi în ordinea desfăşurării cronologice a evenimentelor despre o vacanţă frumoasă cum n-am avut demult, şi pe care, cum îmi spun prietenii, am meritat-o. Recunosc. 🙂
Mare parte din oraşele vizitate sunt situate pe marginea lacului Leman sau Geneva, cum mai este el cunoscut, lac pe ale cărui maluri se află deoparte Franţa, iar pe cealaltă Elveţia. Noi am petrecut most of the time pe partea franceză şi exceptând ziua a doua, când am urcat în zona montană, la Chatel, restul timpului, am cam frecventat malurile Lemanului. Francezii, mari specialişti în exploatarea inteligentă a fiecărui punct de atracţie turistică, ne-au pus la dispoziţie prin oficiile lor de turism, (practic nişte birouri de informare) aflate în fiecare oraş sau orăşel un ghid cu 40 de puncte de interes turistic pe care le oferă lacul Leman, care e imens, trebuie să adaug. De acolo am agăţat Castelul de la Ripaille care merită o postare, doar el singur, de acolo am aflat despre o expoziţie absolut ingenioasă care avea ca subiect evoluţia costumului de munte din secolul 18 până în zilele noastre, despre bijuteria de oraş care este Yvoire şi multe altele. Să le luăm pe rând, nici nu prea vreau să plictisesc cu povestea când există imagini multe.
Prima zi a plouat tare şi eu am dormit buştean în vreme ce Daria a colindat prin Anthy, reşedinţa noastră, de unde a cules nişte imagini mai speciale, cum e şi ea.
Ultima e luată de mine pentru că m-a fascinat vegetaţia omniprezentă. Dacă mă las de fashion mă apuc de grădinărit. Peste tot era plin de flori de toate culorile, arbuşti şi tufe, ghivece cu flori, flori căţărătoare sau atârnătoare, tot ce vrei şi ce nu vrei, există în compoziţii foarte plastice, care nu urmăresc simetria aia stupida specifică zonelor urbane, aş numi-o mai degrabă un fel de compunere naturală, dar controlată, cu ştiinţă, care arată de vis.
Imaginea de mai sus este din Chatel şi pe lângă vegetaţia abundentă, mi-au plăcut asocierile diverse de structuri naturale, cu evident iz rustic: lemn, piatră. La geamuri, perdelele sunt din in foarte subţire, batist sau dantelă făcută în casă…suntem la ţară, vorba aia 😉 n-am văzut nicăieri nici un fel de perdea lucios-sinteticoasă.
Continui cu imagini din Chatel, datătoare, de data asta de satisfacţii vizuale pentru pofticioşi…eu recunosc că am fost.
BRÂNZANE
NUGAAAAALEEEE
Bun. Am urcat apoi la munte pentru că Dariei i s-a oferit ocazia specială de a testa FANTASTICABLE, ideea soţului meu, care gustase cu ani în urmă chestia asta şi i plăcuse teribil. Ea a atârnat vreo 10 minute în poziţia de mai jos, după care a zburat pe cablu, printre crestele munţilor în vreme ce eu am coborât, suficient de stresată, cu telescaunul.
Cred că i-a plăcut, n- a povestit prea mult.
În aceeaşi zi am mai ajuns într-un loc foarte special care se cheamă, Le Gorges du Pont de Diable, ceva între un defileu şi o peşteră, unde te trec frisoanele de măreţia a ceea ce a putut face natura acolo.
Mâine voi povesti despre Evian, oraşul de baştină al apei celebre cu acelaşi nume. Ritmul acesta nu e foarte uşor de susţinut bloggeristic vorbind, dar mă încumet. Au revoir!
