apă de ploaie Arhive - Diva & Divanul

…sau putem spune- feminisme, dar nu într-un sens negativ. Sunt impregnată de ideea de feminitate pentru că lucrez acum, asta am făcut toată ziua de azi, la colecția pe care, mental, cel puțin, mi-am promis-o demult. Toată colecția este feminină, și o noutate absolută pentru mine, conține în exclusivitate rochii de gală. În vremea cînd mai predam și eu, pe unde am apucat, design vestimentar, nu am vrut să-i las niciodată pe învățăceii mei să creeze rochii de gală. Argumentul meu favorit, care se menține și acum este cel al sufocării unei piețe sărace, cum este cea a României cu ROCHII DE GALĂ.

În timp am ajuns să-mi dau seama că e o treabă mai mult decît complicată să creezi rochii pentru evenimente. Acum, spuneți sincer, dacă nu, în exact clipa cînd rostim aceste cuvinte, în mintea voastră nu apar imagini cu tul și strasssuri sau dantele peste busturi transparente. Ca dovadă am dat scurt căutare pe google și iată ce am găsit:

Search on google Rochii de gală

Nu cred că este nevoie să fiu mai convingătoare de atît, că v-ați prins. Rochia pentru evenimente, de seară, sau de gală, este o temă foarte ofertantă pentru creatorii de modă și designerii autentici. Nu pentru tanti Săftica, Florica, sau alte doamne respectabile care cred, stereotip, că rochia de seară e musai să fie cu materialele enumerate mai sus. În fine, nu voiam să critic pe nimeni ci voiam doar să explic cumva rezerva-mi, față de această temă. Pînă voi face public moodboardul colecției nu voi posta decît niște detalii care se pot vedea și pe contul meu de Instagram, ce sunt părți componente din colecție.

Povestesc despre asta pentru că sunt fericită. Pentru că sper să iasă ceva frumos. Pentru că odată cu această colecție intenționez să deschid și alte drumuri neumblate și nu mă refer la fashion. Pentru că este, realmente nevoie de lucruri frumoase și simple. Vă spun doar atît că această colecție se va chema Beautiful și nu are concepte grele, socio-psiho-filosofico-nimic. Sunt doar rochii frumoase care se cer purtate. Gata cu asta.

Dacă ceva e deranjant azi, cred că este clișeul și stereotipia. Se pare că pe unii nu-i deranjează să fie la fel cu alții. Am avut ocazia să particip la un eveniment de cînd nu am mai scris pe blog și repetitivitatea unor stiluri vestimentare devine sufocantă. Desigur, eu critic ce nu-mi place, ( foarte logic, de altfel) cum m-a admonestat, într-un comentariu pe care l-a șters o amică de fb. Ea nu știe, însă că textele comentariilor rămîn pe email. E fun. Nu m-am gîndit pînă acum să critic ceva ce-mi place dar aș putea lua asta în considerare. Dar nu e numai asta. Critic ce nu are valoare, cu argumente documentate. Pe bune. Argumentul este cel care face ca o critică să nu fie gratuită. Cu valoarea e mai complicat în această democrație a rețelelor de socializare unde fiecare își dă cu părerea. Faptul că scrii și alții te citesc, pentru tine, înseamnă și că ai valoare. Și neica nimeni are valoare cînd comentează despre politică, fotbal, modă, și alte subiecte de mare circulație națională.

Cu părerea își dau poporenii și la radio, unde săptămîna ce tocmai a trecut am auzit rația de aberație, cum ziceau, cred, Cațavencii odată. În cadrul unei emisiuni de la ora prînzului, în vreme ce, taman, făceam un fitting unei cliente selecte auzim stupefiate cum un domn își dă cu părerea despre cum ar trebui să arate sau cum ar fi potrivit să se înfățoșeze femeile. V-am zis că e cu feminisme azi.

ÎNTREBAREA ZILEI DE MIERCURI LA RADIO CLUJ, de la ora 14:00:
Industria cosmeticelor câștigă sume fabuloase din vânzarea produselor de înfrumusețare pentru femei.
Credeți că o femeie devine frumoasă folosind aceste produse? Ce o face pe femeie să le pară frumoasă celor care o privesc?

Tema este, poate fi, interesantă dacă este moderată de cineva care le are cu cosmeticele, cu industria frumuseții, cu moda, cu designul vestimentar, cu cultura aparenței, etc. Nu discutăm acum despre doamnele respectabile care au sunat și au spus, printre altele, că femeia naturală, sau ceva de genul, e cea mai frumoasă sau alta care a zis cu toată puterea neuronilor ei, că femeia gravidă e cea mai frumoasă. Nu, că publicul e așa cum îl știm, mai ales în România. Ne-educat, suficient, obsedat să respecte reguli vetuste. Dar ca moderatorul, pe care l-am auzit de nenumărate ori, cu dezbateri de cu totul altă natură decît asta, (la care părea să se priceapă) să spună că o femeie de 60 de ani nu poate să umble cu blugi sfîșiați și rucsac în spate, e de-a dreptul aberant.

Poi da, cel mai bine să-și pună o năframă în cap și o fustă trapez de supraelastic din anii ’70 și să aștepte sfîrșitul, în vreme ce smocăie vreo ‘jde mii de icoane, ca să se integreze perfect în categoria babă, tipic românească.

Icon Accidental, aka Lyn Slater în vîrstă de 63 de ani

Tot la televizor, îmi spune mama că aude mereu- o bătrînă de 60 de ani, etc, sau un bătrîn de 60 de ani( a făcut și a dres) și este profund deranjată. Mama a făcut 70 de ani, arată impecabil, se mișcă impecabil și-i merge mintea brici.( îmi trimite clipuri de pe Youtube cu muzică de operă în chatul site-ului, nici nu știam că au așa ceva) Mi se pare, totuși inadmisibil, ca în media de toate genurile să nu se facă un alt tip de educație decît această continuă propovăduire de reguli absurde fără nici o legătură cu vremurile în care trăim. La francezi, de la care m-am întors de curînd, preferința mediatică merge spre moderatoare și moderatori care nu se înscriu în canoanele demult apuse după care, la noi, încă se aleg, fețele pe sticlă. Cred că este esențial cînd lansezi o tematică să știi ce vorbești, iar nu în lipsă de informații să lansezi regulile lui mamaia de pe vremea lui Pazvante chiorul.

Miercuri voi avea ocazia să particip la Conferința de leadership feminin The Woman.

Pe săptămîna viitoare sper să vă updatez cu informații. De-abia aștept.

Anul trecut am acordat un interviu Dianei Arieșan, editor la această publicație, iar săptămîna ce tocmai a trecut, am participat la lansarea unui nou număr al revistei care conține, printre alte subiecte interesante și un interviu cu Crina Prida, prietena mea, talentata fotografă. Ce voiam să subliniez este, că dacă revista se cheamă The Woman, nu este pentru că staff-ul vrea să ”englezească” sau ”americanizeze” ideea de femeie. Revista Femeia, aia de demult, face parte din antologia de tristă amintire a unei perioade la fel, de-o seamă cu stereotipiile și clișeele multora vis-a-vis de ce mai înseamnă azi FEMEIA, indiferent de vîrsta pe care o are.

Photo by Raluca Ciornea, Graphic design Paul Inoan

The Woman este foarte bine ales ca titlu, tocmai pentru a spulbera iluzia unui trecut lipsit de însemnătate, acum, și a sublinia un prezent în care femeile pot purta la 60 de ani rucsac în spate și blugi rupți. N-am vrut să vorbesc despre misoginisme ci despre feminisme, de alea inofensive. Pledez, în continuare pentru profesionalism în orice domeniu ne-am manifesta. În nici un caz, pentru suficiență.

Tag: apă de ploaie

Pagină din jurnalul de martie